Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MENI
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 31 pentru MENI.
EPIDEMIOLOGÍE s . f . Ramură a medicinii și a igienei care studiază cauzele și natura epidemiilor , precum și măsurile menite a le preveni și combate . [ Pr . : - mi -
EPOCÁL , - Ă , epocali , - e , adj . Menit să marcheze o epocă ; de mare răsunet , de o valoare covârșitoare ; memorabil . - Epocă + suf . - al . Cf . germ . %
FLUTURÁȘ , fluturași , s . m . 1. Diminutiv al lui fluture ; fluturel . 2. ( La pl . ) Fluture ( 2 ) . 3. Bandă de hârtie care cuprinde un text menit să înlocuiască , să rectifice sau să completeze un pasaj dintr - o lucrare . - Fluture + suf . -
FORT , forturi , s . n . Lucrare de fortificație construită din zidărie , cu contur poligonal , care face parte dintr - un sistem de întărituri și care este menită să apere un centru important sau o linie
ILUZIONÍSM s . n . 1. Profesiunea iluzionistului ; spectacol , număr prezentat de iluzionist ; scamatorie . 2. Ansamblu de procedee tehnice în artele plastice menite să creeze iluzia realității până la confundarea operei de artă cu obiectul reprezentat . [ Pr . : - zi -
INDICÁT , - Ă , indicați , - te , adj . Care este arătat , desemnat , anunțat , hotărât , menit . V.
MÁSCĂ , măști , 1. Bucată de stofă , de mătase , de dantelă , de carton etc . ( înfățișând o față omenească sau figura unui animal ) cu care își acoperă cineva fața sau o parte a ei ( pentru a nu fi recunoscut ) , lăsând numai ochii descoperiți ; obrăzar . 2. Machiaj ; p . ext . preparat cosmetic care se aplică pe față pentru întreținerea tenului . 3. Dispozitiv care acoperă parțial sau total o persoană , un animal , un obiect pentru a le proteja , a le ascunde vederii . 4. Lucrare menită să ascundă vederii inamicului un obiectiv militar ; adăpost individual săpat de fiecare soldat pe câmpul de
... MENITÓR , menitori , s . m . ( Înv . ) Cel care prevestește ceva ; prevestitor . - Meni
NEMURÍRE s . f . 1. Calitatea de a fi nemuritor ( 1 ) ; faptul de a trăi veșnic ; stare a celui ce este nemuritor ; ( în limbajul bisericesc ) viață veșnică . 2. Amintire menită să reziste timpului , destinată să trăiască veșnic ; glorie
NEMURITÓR , - OÁRE , nemuritori , - oare , adj . , subst . 1. Adj . , s . m . și f . ( În unele concepții religioase și în basme ) ( Ființă , suflet ) care nu moare niciodată , care trăiește veșnic . 2. S . m . Spec . Zeu , Dumnezeu . 3. Adj . Care este menit să reziste timpului , care este destinat să trăiască veșnic în amintirea oamenilor ; care este destinat gloriei , celebrității eterne ; nepieritor . - Ne - +
NEPIERITÓR , - OÁRE , nepieritori , - oare , adj . Care este menit să reziste timpului ; care este destinat să trăiască veșnic în amintirea oamenilor ; care este destinat gloriei , celebrității eterne ; nemuritor . - Ne - +