Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru IERTAT

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 20 pentru IERTAT.

INDULGENT

INDULGÉNT , - Ă , indulgenți , - te , adj . Care manifestă indulgență ; care iartă ușor ; iertător , îngăduitor ,

 

MÂNTUI

... o primejdie , din robie , de la moarte etc . ) . 2. ( Pop . ) A ( se ) vindeca ( de o boală ) . 3. ( În limbaj bisericesc ) A ierta sau a obține iertarea pentru păcatele săvârșite , a scăpa de pedeapsa divină ; a ( se ) izbăvi , a ( se ...

 

NEÎNDURĂTOR

NEÎNDURĂTÓR , - OÁRE , neîndurători , - oare , adj . Care nu iartă ; fără milă ; nemilos , necruțător ,

 

NEÎNGĂDUITOR

NEÎNGĂDUITÓR , - OÁRE , neîngăduitori , - oare , adj . Care nu îngăduie ( 1 ) ; p . ext . care nu iartă ușor ; intransigent . [ Pr . : - du - i - ] - Ne - +

 

NEIERTĂTOR

NEIERTĂTÓR , - OÁRE , neiertători , - oare , adj . Care nu iartă ( ușor ) , care nu cruță ; aspru , sever , nemilos . [ Pr . : ne - ier - ] - Ne - +

 

PARDON

PARDÓN interj . , s . n . 1. Interj . Iertați - mă ! scuzați ! 2. S . n . ( Înv . ) Absolvire , scutire ( de o pedeapsă sau de o obligație ) ; iertare :

 

PARDONA

... PARDONÁ , pardonez , vb . I. Tranz . ( Înv . ) A scuti de o pedeapsă sau de o obligație ; a grația ; a ierta

 

RĂZBUNĂTOR

RĂZBUNĂTÓR , - OÁRE , răzbunători , - oare , adj . ( Adesea substantivat ) Care se răzbună , care nu iartă răul ce i s - a făcut ; vindicativ . - Răzbuna + suf . -

 

SCUZA

... a se dezvinovăți , a se justifica . 2. Tranz . A accepta , a primi scuzele ( 2 ) cuiva ; a ierta

 

SCUZABIL

SCUZÁBIL , - Ă , scuzabili , - e , adj . Care poate fi scuzat , iertat , trecut cu

 

<<< Anterioarele