Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru EXTREM
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 119 pentru EXTREM.
... ARÁMĂ , arămuri , ( 2 ) s . f . 1. Metal de culoare roșiatică , extrem
... ARHÁIC , - Ă , arhaici , - ce , adj . , s . n . 1. Adj . Care aparține sau este caracteristic unor vremuri extrem
... ARHIMILIONÁR , - Ă , arhimilionari , - e , s . m . și f . Persoană extrem
... ASCETÍSM s . n . 1. Concepție religioasă sau morală care preconizează un mod de viață extrem de auster , restrângerea la maximum a satisfacerii trebuințelor materiale etc . ; asceză . 2. Mod de viață preconizat de ascetism ( 1 ) ; viață austeră și retrasă ...
... ASURZITÓR , - OÁRE , asurzitori , - oare , adj . ( Despre zgomote sau surse de zgomote ) Care asurzește ; p . ext . extrem
BERI - BÉRI - BÉRI s . n . Boală din Extremul Orient datorată lipsei vitaminei B_1 din
CAȘEXÍE s . f . Stare generală proastă a organismului , comună mai multor boli , care se manifestă prin tulburarea funcțiilor organismului , prin slăbire și anemie extremă , prin scăderea temperaturii corpului
CALICÍE s . f . 1. Sărăcie ( extremă ) ; calicenie . 2. Zgârcenie , avariție . - Calic + suf . -
... CALOFILÍE s . f . ( Lit . ) Tendință de a da expresiei literare o atenție deosebită sau excesivă ; expresie ( extrem
CAP ^2 , capuri , s . n . Parte de uscat care înaintează în mare ; promontoriu . CAP ^1 , ( I , III ) capete , s . n . , ( II ) capi , s . m . I. S . n . 1. Extremitatea superioară a corpului omenesc sau cea anterioară a animalelor , unde se află creierul , principalele organe de simț și orificiul bucal . 2. Căpătâi ; căpătâiul patului . 3. Individ , ins , cap . Câte 5 lei de cap . 4. Minte , gândire , judecată ; memorie . 5. ( Înv . ) Viață . A plăti cu capul . 6. Compuse : a ) ( Entom . ) cap - de - mort sau capul - lui - Adam = strigă ; b ) ( Bot . ) cap - de - cocoș = dulcișor ; capul - șarpelui = plantă erbacee acoperită cu peri aspri și cu flori roșii ca sângele , dispuse în spice simple ( Echium rubrum ) ; c ) capul - balaurului = o parte a constelației balaurului . II. S . m . Căpetenie , șef , conducător . III. S . n . 1. Vârf ( al unui obiect ) . 2. Partea extremă cu care începe sau sfârșește ceva . 3. Partea de dinainte ; început , frunte . În capul coloanei . 4. Partea de jos sau dindărăt a unui lucru ; capăt ; ( cu sens temporal ) sfârșit . 5. Bucățică ruptă dintr - un obiect ; p . ext . lucru de mică importanță . 6. ( În sintagma ) Cap magnetic = transductor electromagnetic care transformă ...
CÁPĂT , capete , s . n . 1. Partea extremă a unui lucru , a unei perioade , a unei situații sau a unei stări ; margine , limită , sfârșit ^1 , istov . 2. Fragment ; rămășiță de . . . - Refăcut din pl . capete < lat .