Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DENUMI

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 36 pentru DENUMI.

COCON

COCÓN^2 , coconi , s . m . Înveliș protector făcut din fire foarte subțiri pe care le secretează larvele sau pupele unor insecte ; spec . gogoașă . COCÓN^1 , coconi , s . m . 1. ( Pop . ) Termen de politețe care denumește un bărbat ; domn . 2. ( Înv . și pop . ) Fiu , fecior ( aparținând unor părinți din clasele sociale înalte ) . 3. ( Înv . și reg . ) Copil mic , abia născut , prunc . [ Var . : cucón s . m . , cónul s . m . art . ] - Et .

 

DEȘCĂ

DÉȘCĂ , dești , s . f . ( Înv . și pop . ) Termen familiar cu care un soldat se adresa altui soldat mai vechi în serviciu sau , p . gener . , care denumea un ostaș în vârstă , cu experiență . [ Pl . și :

 

DENOMINATIV

DENOMINATÍV , - Ă , denominativi , - e , adj . , s . n . 1. Adj . Care denumește . 2. S . n . Cuvânt derivat de la un substantiv sau de la un

 

DENOTAT

DENOTÁT s . n . Obiect denumit de un nume ;

 

DIMINUTIV

DIMINUTÍV , - Ă , diminutivi , - e , adj . , s . n . ( Substantiv , propriu sau comun , adjectiv sau , rar , altă parte de vorbire ) care se formează cu ajutorul unui afix prin care se arată că obiectele , ființele , însușirile etc . denumite sunt considerate ( în mod real sau afectiv ) mai mici decât cele exprimate de cuvântul de

 

ELENISM

ELENÍSM s . n . 1. Perioadă din istoria popoarelor din bazinul Mării Mediterane , cuprinsă între moartea lui Alexandru Macedon și sfârșitul sec . I a . Cr . 2. Termen care denumește cultura Greciei antice și influențele exercitate de

 

HIDRONIM

HIDRONÍM , hidronime , s . n . , adj . n . ( Cuvânt ) care denumește o

 

HOTĂRÂT

HOTĂRÂT , - Ă , hotărâți , - te , adj . 1. Care este ferm în hotărârea luată ; decis . 2. ( Adesea adverbial ) Indiscutabil , neîndoios , sigur . 3. ( Gram . ; în sintagma ) Articol hotărât = articol a cărui funcțiune principală este să arate că obiectul denumit de substantivul pe care îl determină este cunoscut de vorbitor sau individualizat ; articol

 

IDIOM

IDIÓM , idiomuri , s . n . Termen general care denumește o unitate lingvistică ( limbă , dialect sau grai ) . [ Pr . : - di -

 

INFINITIV

INFINITÍV , infinitive , s . n . ( Gram . ; adesea adjectival ) Mod nepersonal , considerat drept forma - tip a verbului și care denumește acțiunea exprimată de verb fără referire la nuanțele ei modale , temporale sau

 

INSTITUȚIONALISM

INSTITUȚIONALÍSM s . n . Doctrină economică apărută în deceniile al treilea și al patrulea ale sec . XX , ai cărei reprezentanți consideră că economia politică trebuie să aibă ca obiect studierea anumitor categorii politice și juridice , precum și unele fenomene social - economice , denumite impropriu " instituții " . [ Pr . : - ți -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>