|
|
||
DENOMINATIV - Definiția din dicționarTraducere: engleză Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. DENOMINATÍV, -Ă, denominativi, -e, adj., s.n. 1. Adj. Care denumeşte. * Verb denominativ = verb derivat de la un substantiv sau de la un adjectiv. 2. S.n. Cuvânt derivat de la un substantiv sau de la un adjectiv. - Din fr. dénominatif, lat. denominativus.Sursa : DEX '98 DENOMINATÍV, -Ă adj., s. n. (cuvânt) care serveşte pentru a denumi. o verb ~ = verb derivat de la un substantiv sau adjectiv. (< fr. dénominatif, lat. denominativus)Sursa : neoficial denominatív adj. ? nominativSursa : ortografic denominatív s. n., pl. denominatíveSursa : ortografic DENOMINATÍV \~ă (\~i, \~e) 1) Care denumeşte. 3) și substantival (despre cuvinte) Care derivă de la un nume (adjectiv sau substantiv). /Sursa : NODEX DENOMINATÍV, -Ă adj. Care denumeşte. // s.n. Cuvânt derivat de la un substantiv sau de la un adjectiv. * Verb denominativ = verb derivat de la un nume. [< fr. dénominatif, cf. lat. denominativus].Sursa : neologisme Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. |
||