Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CONDIȚIONAT
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 33 pentru CONDIȚIONAT.
FITOCENÓZĂ , fitocenoze , s . f . Asociație de plante care trăiesc într - un anumit mediu și sunt condiționate de anumiți factori fitici , geografici și
HÚMUS s . n . Amestec de substanțe organice amorfe aflat în sol , care îi condiționează fertilitatea și care este rezultat din transformarea materialului vegetal sub acțiunea
IMANÉNT , - Ă , imanenți , - te , adj . 1. Care este propriu naturii obiectului , care acționează din interiorul obiectului , condiționat de esența obiectului ; intrinsec . 2. ( În concepția idealistă despre lume ) Care există și acționează prin sine însuși , nedeterminat de o cauză din
... INTERACȚIONÁ , interacționez , vb . I . Intranz . și refl . A fi în raport de interacțiune ; a se condiționa
... Refl . și intranz . ( Despre fenomene , procese , elemente ale unui sistem etc . ) A fi într - un raport de interdependență . [ Pr . : - ți - o - ] - Inter ^1 - + condiționa
INTERDEPENDÉNT , - Ă , interdependenți , - te , adj . Care este ( strâns ) legat sau condiționat de alt lucru , fenomen sau proces cu care se află în dependență
MONOGÉNIC , - Ă , monogenici , - ce , adj . ( Biol . ; despre un caracter ) Care este condiționat de o singură genă sau de o pereche de
MONOGENOPATÍE , monogenopatii , s . f . ( Med . ) Denumire generică pentru afecțiuni condiționate de o singură mutație genetică . - Probabil din
NECONDIȚIONÁT , - Ă , necondiționați , - te , adj . Care se acceptă fără condiții , fără rezerve . [ Pr . : - ți - o - ] - Ne - + condiționat ( după fr .
POLARIZÁ , polarizez , vb . I . 1. Tranz . ( Fiz . ) A transforma lumina naturală prin fenomene de reflexie , refracție , birefringență etc . 2. Tranz . Fig . A aduna , a strânge , a concentra în jurul său . 3. Refl . ( Fil . ) A da naștere unei polarități ( 3 ) , a forma extreme opuse care se condiționează
PRESUPÚNE , presupún , vb . III . Tranz . 1. A admite în mod prealabil ( și provizoriu ) că ceva este posibil , real , adevărat ; a fi de părere , a crede , a socoti ; a bănui . 2. A avea ca premisă existența prealabilă a unui lucru , a fi condiționat de . . . ; a implica . - Pre - ^1 + supune ( după fr .