Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru COMPLEMENT

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 30 pentru COMPLEMENT.

CIRCUMSTANȚIAL

... CIRCUMSTANȚIÁL , - Ă , circumstanțiale , adj . Complement circumstanțial ( În sintagmele ) = complement care arată în ce împrejurări se petrece o acțiune sau cum se prezintă o însușire sau o acțiune . Propoziție circumstanțială = propoziție secundară care îndeplinește în ...

 

SINE

... accentuată de acuz . pers . 3 pentru toate genurile și numerele ; uneori întărit prin " însuși " ) 1. ( Precedat de prep . " pe " sau înv . " pre " , având funcție de complement direct al unui verb reflexiv ) Numai pe sine nu se vede . 2. ( Precedat de prepoziții , are funcție de atribut , de complement indirect sau de complement

 

SPRE

... direcția . . . , înspre , către , la . Pornesc spre școală . 2. ( Cu sens temporal ) În apropierea . . . , aproape de . . . , cam la vremea . . . , pe la . . . Spre iarnă . 3. ( Introduce un complement circumstanțial de scop ) În vederea . . . , pentru a . . . , ca să . . . Se duce spre a cerceta personal . 4. ( Introduce un complement circumstanțial de mod ) ( În așa fel ) încât ( să producă , să cauzeze cuiva ceva ) . I - a dăruit o carte spre marea lui bucurie . 5 ...

 

FACE

FÁCE , fac , vb . III . A. Tranz . I. 1. A întocmi , a alcătui , a făuri , a realiza , a fabrica un obiect . Face un gard . 2. A construi , a clădi ; a ridica , a așeza . Face o casă . Face fânul stoguri . 3. A găti , a prepara , a pregăti un aliment , o mâncare . 4. A compune , a scrie , a crea o operă literară ; a executa , a realiza o operă artistică . 5. A stabili o lege , o convenție , o înțelegere . 6. A câștiga , a agonisi , a strânge bani , avere . 7. A pregăti ceva într - un anumit scop . Își face bagajele . II. 1. ( Despre femei ) A naște . 2. ( Despre pomi ) A produce , a da roade ; ( despre plante ) a scoate , a da muguri , frunze , flori etc . 3. ( despre ființe și plante ) A căpăta , a dobândi ; a - i apărea . A făcut o bătătură . ...

 

INDIRECT

... un verb sau de un alt cuvânt de declarație , caracterizat prin prezența în număr mare a elementelor de relație , prin lipsa afectivității etc . Complement indirect = parte de propoziție asupra căreia se răsfrânge în chip indirect ( 1 ) acțiunea verbului . Propoziție completivă indirectă = propoziție care îndeplinește în frază funcția de complement ...

 

INSTRUMENTAL

... INSTRUMENTÁL , - Ă , instrumentali , - e , adj . 1. Făcut , executat cu ajutorul instrumentelor . 2. ( Gram . ; în sintagma ) Complement circumstanțial instrumental = complement

 

OBIECT

... a omului . 3. Ceea ce formează materia unei discipline , disciplină de studiu ; materie . 4. Scop , țintă , țel ; obiectiv . 5. ( Gram . ; în sintagmele ) Obiect direct = complement direct . Obiect indirect = complement

 

SOCIATIV

SOCIATÍV , - Ă , sociativi , - e , adj . ( Despre complemente circumstanțiale ) Care arată ființa sau lucrul ce însoțește subiectul sau complementul direct în săvârșirea unei acțiuni . [ Pr . : - ci -

 

ÎN

... 6. ( Indică o comparație ) În formă de . . . , ca . . . Fumul se ridică în spirală . 7. Conform cu , potrivit cu . . . Fiecare în legea lui . 8. ( Introduce un complement

 

ABLATIV

... ABLATÍV , ablative , s . n . Caz al declinării în unele limbi , care exprimă despărțirea de un loc , punctul de plecare , instrumentul , cauza sau alt complement

 

ABSOLUT

ABSOLÚT , - Ă , absoluți , - te , adj . , adv . I. Adj . 1. Care este independent de orice condiții si relații , care nu este supus nici unei restricții , care nu are limite ; necondiționat , perfect , desăvârșit . 2. ( Despre fenomene social - economice , în legătură cu noțiuni de creștere sau de scădere cantitativă ) Considerat în raport cu sine însuși și nu în comparație cu alte fenomene asemănătoare ; care se află pe treapta cea mai de sus . 3. ( Mat . ; despre mărimi ) A cărui valoare nu depinde de condițiile în care a fost măsurat sau de sistemul la care este raportat . Valoare absolută = valoarea aritmetică a rădăcinii pătratului unei mărimi . 4. ( Lingv . ; în sintagma ) Verb absolut = verb tranzitiv care are complementul neexprimat , dar subînțeles . II. Adv . ( Servește la formarea superlativului ) Cu totul , cu desăvârșire ; exact , întocmai , perfect . Argumentare absolut

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>