Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru COMPLEMENT

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 30 pentru COMPLEMENT.

ABSOLUT

ABSOLÚT , - Ă , absoluți , - te , adj . , adv . I. Adj . 1. Care este independent de orice condiții si relații , care nu este supus nici unei restricții , care nu are limite ; necondiționat , perfect , desăvârșit . 2. ( Despre fenomene social - economice , în legătură cu noțiuni de creștere sau de scădere cantitativă ) Considerat în raport cu sine însuși și nu în comparație cu alte fenomene asemănătoare ; care se află pe treapta cea mai de sus . 3. ( Mat . ; despre mărimi ) A cărui valoare nu depinde de condițiile în care a fost măsurat sau de sistemul la care este raportat . Valoare absolută = valoarea aritmetică a rădăcinii pătratului unei mărimi . 4. ( Lingv . ; în sintagma ) Verb absolut = verb tranzitiv care are complementul neexprimat , dar subînțeles . II. Adv . ( Servește la formarea superlativului ) Cu totul , cu desăvârșire ; exact , întocmai , perfect . Argumentare absolut

 

ACUZATIV

ACUZATÍV s . n . Caz gramatical care are ca funcțiune specifică exprimarea complementului direct și a unor

 

COLATITUDINE

COLATITÚDINE , colatitudini , s . f . ( Astron . ) Complementul latitudinii unui punct de pe sfera terestră sau cerească . - Co - + latitudine ( după fr .

 

COMPLETIVĂ

... COMPLETÍVĂ , completive , adj . Propoziție completivă ( În sintagma ) ( și substantivat , f . ) = propoziție subordonată care are rol de complement

 

DATIV

... DATÍV s . n . Caz al declinării care exprimă , de obicei , destinația acțiunii unui verb , având mai ales valoare de complement

 

DINSPRE

... DÍNSPRE prep . 1. ( Introduce un complement

 

FINAL

FINÁL , - Ă , finali , - e , adj . , subst . 1. Adj . Care reprezintă sfârșitul , încheierea , care marchează ultima fază ( a unei lucrări , a unui proces , a unei acțiuni , a unui eveniment etc . ) ; care se află în urmă , la sfârșit . 2. S . n . Încheiere , sfârșit al unei acțiuni . al unei întâmplări , al unei lucrări etc . 3. S . f . Ultima fază a unei competiții sportive , a unui concurs artistic , științific etc . cu caracter eliminatoriu . 4. Adj . ( Lingv . ; despre propoziții , complemente , conjuncții ) Care indică scopul ,

 

INTRANZITIV

... INTRANZITÍV , - Ă , intranzitivi , - e , adj . , s . n . ( Gram . ) ( Verb ) care nu poate fi construit cu un complement

 

NEDREPT

NEDRÉPT , NEDREÁPTĂ , nedrepți , - te , adj . 1. ( Adesea adverbial ) Care nu este drept , obiectiv cu cei din jur ; care nu este conform cu dreptatea , cu normele stabilite ; incorect , ilegal ; abuziv . 2. ( Înv . ; gram . ; despre complemente sau propoziții completive ) Indirect . - Ne - +

 

PERMITE

PERMÍTE , permít , vb . III . Tranz . 1. A lăsa , a accepta , a da voie ca un lucru să se facă sau să se producă într - un anumit fel ( și a nu - l împiedica ) ; a încuviința , a îngădui . 2. ( Cu complementul persoanei în dativ ) A - și lua libertatea de a face ceva ; a - și îngădui , a

 

<<< Anterioarele