Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CETATE

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 27 pentru CETATE.

DESPRESURA

... DESPRESURÁ , despresór , vb . I . Tranz . A elibera o unitate militară împresurată sau o cetate

 

DOBÂNDI

... realiza ; a face rost de ceva , a găsi , a procura ceva . 2. ( Înv . ) A cuceri un oraș , o cetate

 

HERSĂ

HÉRSĂ , herse , s . f . Grătar metalic care închidea intrarea cetăților medievale , servind ca barieră auxiliară a

 

METEC

... la pl . ) Categorie socială lipsită de drepturi politice , precum și de posibilitatea de a dobândi proprietăți imobiliare , alcătuită din străinii stabiliți într - o cetate

 

METEREZ

METERÉZ , metereze , s . n . 1. Întăritură sau parte dintr - o întăritură militară din trecut ; val ^2 . 2. ( Înv . ) Parapet ( la partea superioară a zidurilor și turnurilor de apărare ale unei cetăți ) ; crenel . [ Pl . și :

 

MUHAFIZ

MUHAFÍZ , muhafizi , s . m . ( Turcism înv . ) Comandant militar turc al unei

 

PÂRCĂLAB

PÂRCĂLÁB , pârcălabi , s . m . 1. Titlu dat în evul mediu , în țările românești , persoanelor însărcinate cu conducerea unui județ , a unui ținut , a unei cetăți , având atribuții militare , administrative și judecătorești ; persoană care purta acest titlu . 2. Administrator al satelor boierești și mănăstirești , în evul mediu ; ( mai târziu ) primar ( rural ) . 3. ( Reg . ) Comandant al unei închisori ;

 

PALADIU

PALÁDIU^2 , paladii , s . n . Statuie a zeiței Pallas Atena , socotită în antichitate a fi ocrotitoarea cetăților . PALÁDIU^1 s . n . Element chimic , metal alb - argintiu , lucios , foarte maleabil , din familia platinei , întrebuințat drept catalizator în unele reacții sau ca înlocuitor al platinei în construcția unor instrumente de precizie , a unor obiecte de artă

 

POPOROS

POPORÓS , - OÁSĂ , poporoși , - oase , adj . ( Înv . ; despre cetăți , orașe etc . ) Populat . - Popor + suf . -

 

SALAHOR

SALAHÓR , salahori , s . m . Muncitor necalificat , plătit cu ziua , care lucrează mai ales la construcții de case , de șosele etc . , ( în trecut ) țăran scutit de dări , pus de domnie la dispoziția Porții Otomane pentru repararea cetăților turcești , întreținerea drumurilor și pentru alte munci grele . [ Var . : ( pop . ) salaór s .

 

SERHAT

... SERHÁT , serhaturi , s . n . ( Înv . ) Cetate

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>