Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CEL DINȚII
Rezultatele 11 - 18 din aproximativ 18 pentru CEL DINȚII.
RÁGILĂ , ragile , s . f . 1. Instrument format dintr - o scândură în care sunt înfipți dinți de fier și prin care se trage cânepa sau inul melițat , ca să se aleagă partea cea mai fină . 2. Zgardă cu țepi de fier care se pune la gâtul câinilor ciobănești spre a - i apăra de mușcătura
FÚRCĂ , furci , s . f . 1. Unealtă agricolă formată dintr - o prăjină de lemn sau de oțel terminată cu doi sau trei dinți ( încovoiați ) , folosită pentru strângerea fânului , clăditul șirelor , strângerea gunoiului , a băligarului etc . s Expr . Parc - ar fi puse ( sau adunate ) cu furca , se spune despre lucruri așezate în dezordine , nesortate . 2. ( În sintagme ) Nume dat unor unelte sau obiecte asemănătoare cu furca ( 1 ) : a ) furca telefonului = partea aparatului de telefon pe care stă receptorul ; b ) furca pieptului = extremitatea inferioară a sternului , cu cele două cartilaje costale fixate de el ; lingura pieptului , lingurea ; c ) furca gâtului = extremitatea superioară a sternului , cu cele două clavicule fixate de el ; d ) furca puțului ( sau fântânii ) = stâlpul de care se sprijină cumpăna ; e ) furca scrânciobului = stâlpul orizontal de care este fixat scrânciobul ; f ) furca drumului = răspântie . 3. Vergea de lemn la capătul căreia se leagă caierul pentru a fi tors . 4. Furcărie . 5. Organ al mașinii de filat , cu ajutorul căruia se produce torsionarea fibrelor . 6. Fiecare dintre stâlpii groși de stejar de care se prind cosoroabele și care susțin acoperișul și pereții caselor țărănești din
... DELFÍN^2 , delfini , s . m . 1. Titlu feudal purtat de unii conți din Franța . 2. Titlu purtat de fiul cel mai mare al regilor Franței , moștenitorul prezumtiv al tronului ( și suzeran al provinciei Dauphiné ) . DELFÍN^1 , delfini , s . m . 1. Mamifer marin cu corpul în ...
... la piciorul calului . 8. Suprafață cuprinsă între două cercuri concentrice . 9. ( În sintagmele ) Coroană solară = regiune luminoasă în jurul soarelui , formată din stratul exterior și cel mai rarefiat al atmosferei solare , vizibilă cu ochiul liber în timpul unei eclipse totale de soare . Coroana boreală = Numele unei constelații ( circulare ) din emisfera boreală ...
MÚSCĂ , muște , s . f . I. 1. Denumire dată mai multor genuri de insecte cu aparatul bucal adaptat pentru supt , dintre care cea mai cunoscută ( Musca domestica ) trăiește pe lângă casa omului ; p . gener . ( pop . ) nume dat oricărei insecte mici , zburătoare , căreia nu i se cunoaște numele . 2. ( Înv . și pop . ) Albină . II. P . anal . 1. ( La oameni ) Smoc de păr lăsat să crească sub buză inferioară . 2. ( Reg . ) Cavitate înnegrită pe care o prezintă dinții calului , după care i se poate aprecia vârsta . 3. ( Pop . ) Vână neagră la rădăcina nasului ( evidentă la unele persoane ) . 4. ( La tir ) Punct negru situat în mijlocul panoului de tragere ; ( la pl . ) lovituri în centrul țintei . 5. ( Reg . ) Punct de broderie la cusăturile cu motive naționale . 6. ( Sport ) Categorie de greutate în care sunt încadrați sportivii între 48 și 51 kg la box , iar la lupte juniorii până la 49 kg și seniorii până la 52
... 3. Compuse : ( Entom . ) calul - dracului ( sau calul - popii , cal - turtit , cal - de - apă ) = libelulă ; ( Iht . ) cal - de - mare = mic pește marin cu capul asemănător cu cel
... de lemn pe care pictorul își așază tabloul când lucrează ; șevalet . 5. Utilaj de foraj , pentru rotirea prăjinilor , folosit în forajul prin percuție sau în cel manual . 6. ( De obicei art . ) Numele unui dans popular cu figuri variate , jucat ( în preajma Rusaliilor ) de un grup de flăcăi ; melodie după care se ...
PIÁTRĂ , pietre , s . f . I. 1. ( La sg . ) Nume generic pentru orice rocă solidă , dură și casantă răspândite la suprafața sau în interiorul pământului ; ( și la pl . ) fragment de dimensiuni și de forme diferite dintr - o astfel de rocă ; p . ext . material fabricat pe cale artificială pentru a înlocui , cu diverse întrebuințări , rocă naturală . 2. ( În sintagma ) Epoca de piatră = prima și cea mai lungă perioadă din istoria omenirii , caracterizată prin utilizarea uneltelor de piatră ( I 1 ) . 3. ( Urmat de determinări care arata felul , întrebuințarea sau modul de prelucrare ) Bucată de piatră ( I 1 ) prelucrată ; obiect făcut dintr - o astfel de bucată . Piatra de moară . 4. Piesă folosită la unele jocuri de societate , confecționată din piatră ( I 1 ) sau , p . ext . , din os , din lemn etc . 5. ( Pop . ) Meteorit . 6. ( Reg . ) Greutate ( de cântar sau de balanță ) . 7. Precipitație formală din particule de gheață , care cade atunci când în interiorul norilor de furtună există curenți ascendenți puternici ; p . restr . fiecare dintre particulele de gheață care formează această precipitație ; grindină . II. P . anal . 1. Crustă de săruri minerale care se depune , cu vremea , pe pereții unui vas în care se fierbe apă sau în care se păstrează lichide . ...