Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CĂSĂTORI
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 43 pentru CĂSĂTORI.
ȚÍNE , țin , vb . III . I. Tranz . 1. A avea ceva în mână ( sau în brațe etc . ) și a nu lăsa să scape . 2. A susține un obiect greu ( ridicat de la pământ ) și a nu - l lăsa să cadă . 3. A sprijini pe cineva să nu cadă . 4. A cuprinde , a purta , p . ext . a suporta . II. 1. Refl . A se prinde cu mâinile de ceva sau de cineva . 2. Refl . A fi prins sau fixat ușor de ceva , a fi legat prea slab de ceva . Se ținea numai într - un cui . 3. Refl . ( Cu determinări introduse prin prep . " de " sau " după " ) A merge în urma cuiva , pășind cât mai aproape de el și a nu - l părăsi nici o clipă ; p . ext . a fi mereu împreună cu cineva , a fi nelipsit de lângă cineva . 4. Refl . ( Cu determinări modale ) A urma unul după altul , a se înșirui . Automobilele se țineau lanț . 5. Refl . A se îndeletnici mult ( sau numai ) cu . . . , ...
ALIÁNȚĂ , alianțe , s . f . 1. Înțelegere politică între două sau mai multe state , pe bază de tratat , prin care statele respective se obligă să acționeze în comun sau să se ajute în anumite împrejurări , în special în caz de război ori al unui atac îndreptat de alte state împotriva unuia dintre statele aliate . 2. ( În sintagma ) Rudă prin alianță = persoană devenită , prin contractarea unei căsătorii , rudă cu rudele soției sau ale
AMÁNT , - Ă , amanți , - te , s . m . și f . Persoană care întreține relații de dragoste cu o persoană de alt sex fără a fi căsătorit cu aceasta ; ( pop . ) iubit ,
BIGÁM , - Ă , bigami , - e , adj . , s . m . și f . ( Persoană care are două soții , respectiv doi soți ; ( persoană ) culpabilă de a fi contractat două căsătorii
CĂSĂTORÉSC , - EÁSCĂ , căsătorești , adj . ( Rar ) De căsătorie , privitor la căsătorie . - Căsător ( înv . " soț " < casă ^1 + suf . - ător ) + suf . -
CĂSĂTORÍE , căsătorii , s . f . Uniune legală , liber consimțită între un bărbat și o femeie pentru întemeierea unei
CUNÚNĂ , cununi , s . f . 1. Împletitură în formă circulară , făcută din flori , frunze sau ramuri ( care se pune pe cap ) . 2. Coroană care se acorda în antichitate învingătorilor ( în război și la concursurile sportive sau literare ) . 3. Coroană care se așază pe capul celor care se căsătoresc după ritualul religios . 4. Funie , împletitură de ceapă , de usturoi etc . 5. Grindă principală cu care se închide în partea de sus un perete de lemn și pe care se reazemă celelalte grinzi ale tavanului și ale
CUNUNÁT , - Ă , cununați , - te , adj . Căsătorit ( după ritualul religios ) . - V.
DIVÓRȚ , divorțuri , s . n . 1. Desfacere pe cale legală a unei căsătorii . 2. Fig . Nepotrivire , dezacord între două lucruri , acțiuni , idei
DIVORȚÁT , - Ă , divorțați , - te , adj . Care a fost căsătorit și s - a despărțit legal de soție ( sau de soț ) . - V.