Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ARCUIT
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 29 pentru ARCUIT.
BOLTITÚRĂ , boltituri , s . f . Parte arcuită a unei bolți . - Bolti + suf . -
BOMBÁ , bombez , vb . I . Tranz . și refl . A da sau a lua o formă arcuită
... CAMBRÁ , cambrez , vb . I . Tranz . și refl . A ( se ) curba , a ( se ) îndoi în formă de arc ; a ( se ) arcui
CAMBRÁT , - Ă , cambrați , - te , adj . Îndoit , încovoiat , arcuit . - V.
CIOC ^2 , ciocuri , s . n . 1. Partea anterioară , terminală , lunguiață și cornoasă a capului păsărilor , care înlocuiește sistemul dentar ; plisc , clonț . 2. Parte sau prelungire ascuțită a unor obiecte ; capăt , vărf ( ascuțit ) . 3. Barbișon , țăcălie . 4. Compuse : ciocul - berzei = plantă erbacee cu frunzele păroase , adânc crestate și cu flori violete - purpurii ( Geranium pratense ) ; ciocul - cucoarei = mică planta erbacee cu tulpina păroasă întinsă pe pământ , cu frunze compuse , flori roșii , roz sau albe și fructe lungi , asemănătoare cu un cioc ( Erodium cicutarium ) ; cioc - întors = pasăre călătoare cu penajul alb pătat cu negru , cu ciocul lung , subțire și ușor arcuit în sus , cu picioarele înalte ( Recurvirostra avosetta ) . CIOC ^1 interj . ( Adesea repetat ) Cuvânt care imită zgomotul produs de lovituri ( repetate ) într - un obiect sau într - un material dur . -
COÁSTĂ , coaste , s . f . 1. Fiecare dintre oasele - perechi lungi , înguste și arcuite , articulate în spate de coloana vertebrală , iar în față de stern , care alcătuiesc toracele animalelor vertebrate . 2. Partea laterală a corpului omenesc , de la umeri până la coapse ; partea analoagă a corpului animalelor . 3. Pantă . 4. Mal , țărm ( al unei mări ) . 5. ( Ieșit din uz ) Flanc al unei
CURB , - Ă , curbi , - e , adj . , s . f . I. Adj . ( Despre linii ) În formă de arc ; arcuit , încovoiat ; ( despre un plan ) boltit . II. S . f . 1. Figură geometrică având o singură dimensiune ; linie care nu este dreaptă . 2. Linie care reprezintă grafic o relație între două mărimi variabile , trecute una în abscise și cealaltă în ordonate . 3. Porțiune din traseul unei căi de comunicație terestră cu axa curbă ( I ) , care racordează două aliniamente continuative ale căii respective . 4. Linie care descrie grafic fazele succesive ale variațiilor unui fenomen . Curbă de temperatură . 5. ( În sintagmele ) Curbă de nivel = linie de pe o hartă care unește punctele de egală altitudine , căpătând valoare în raport cu un anumit plan de referință ( de obicei nivelul mării ) . Curbă batimetrică = linie de pe o hartă care unește punctele de egală adâncime ale reliefului fundului apelor ( oceane , mări , lacuri ) . 6. ( Ec . pol . ; în sintagma ) Curbă de sacrificiu = denumire dată în 1931 - 1933 , în România , reducerii salariilor și pensiilor muncitorilor și funcționarilor
... I . Tranz . și refl . A ( se ) face curb ( I ) , a ( se ) încovoia , a ( se ) îndoi , a ( se ) arcui
CURBÁT , - Ă , curbați , - te , adj . Încovoiat , arcuit , îndoit . - V.
DESCOVOIÁ , descovói , vb . l . Tranz . și refl . A ( se ) îndrepta un obiect încovoiat , arcuit sau curbat ; a ( se ) dezdoi . [ Pr . : - vo - iá ] - Des ^1 - + [ în ]
GALB , galburi , ( 1 ) s . n . ( Arhit . ) 1. Curbură a unui capitel , a unei console etc . ; p . ext . contur grațios al unui element de arhitectură sau de sculptură . 2. Parte a fusului unei coloane arcuite spre exterior , pentru a evita iluzia de strangulare . [ Var . : gálbă ( 1 ) galbe s .