Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru AFECTIV
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 31 pentru AFECTIV.
AMIMÍE s . f . Stare patologică constând în incapacitatea de exprimare a stărilor afective prin
... limitat , în special într - un recipient . 2. Totalitatea notelor esențiale ale unei noțiuni , determinată în raport cu sfera acesteia ; comprehensiune . 3. Fondul de idei și afectiv al unei opere literare sau artistice ; cuprins , temă , miez . 4. Listă ordonată a materialului pe care îl cuprinde o revistă , o carte ; tablă ...
... de vorbire ) care se formează cu ajutorul unui afix prin care se arată că obiectele , ființele , însușirile etc . denumite sunt considerate ( în mod real sau afectiv
... EMOTÍV , - Ă , emotivi , - e , adj . 1. Care se referă la emoție sau la afectivitate ; afectiv
EXCLAMÁ , exclám , vb . I . Tranz . A rosti ceva cu ton ridicat ( și prelungit ) , ca urmare a unei stări afective puternice ; a
EXCLAMÁȚIE , exclamații , s . f . Cuvânt , propoziție sau frază rostită cu un ton ridicat ( și prelungit ) , pentru a exprima o stare afectivă puternică ; strigăt ,
EXISTENȚIALÍSM s . n . Doctrină filozofică conform căreia reală este numai existența umană , trăirea afectivă a existenței de către individ . [ Pr . : eg - zis - ten - ți -
... HIPOTIMÍE , hipotimii , s . f . ( Med . ) Diminuare a tonusului afectiv
INTELECTUALÍSM s . n . 1. Concepție potrivit căreia intelectul ( rațiunea ) este capabil ( ă ) de a înțelege lumea . 2. Doctrină potrivit căreia procesele afective și voliționale se reduc la cele intelectuale . 3. Doctrină care reduce actul moral la cunoaștere , considerând că înțelegerea binelui implică săvârșirea lui . [ Pr . : - tu -
LÍRIC , - Ă , lirici , - ce , adj . 1. ( Mai ales despre poezii ) Care exprimă direct stări afective personale , sentimente intime . 2. Care aparține poeziei ( sau literaturii ) lirice ( 1 ) , care este caracteristic poeziei lirice , privitor la poezia lirică . 3. Care aparține muzicii de operă , referitor la muzica de
MORÁL , - Ă , morali , - e , adj . , s . n . I. Adj . 1. Care aparține moralei , conduitei admise și practicate într - o societate , care se referă la morală ; etic ; care este conform cu morala ; cinstit , bun ; moralicesc . 2. Care aparține psihicului , spiritului , intelectului , care se referă la psihic , spirit sau intelect ; spiritual , intelectual . II. S . n . 1. Ansamblul facultăților sufletești și spirituale . 2. Stare afectivă , dispoziție sufletească temporară care privește puterea , dorința , fermitatea de a suporta pericolele , oboseala ,