Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru AFECTIV

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 31 pentru AFECTIV.

MORAL

MORÁL , - Ă , morali , - e , adj . , s . n . I. Adj . 1. Care aparține moralei , conduitei admise și practicate într - o societate , care se referă la morală ; etic ; care este conform cu morala ; cinstit , bun ; moralicesc . 2. Care aparține psihicului , spiritului , intelectului , care se referă la psihic , spirit sau intelect ; spiritual , intelectual . II. S . n . 1. Ansamblul facultăților sufletești și spirituale . 2. Stare afectivă , dispoziție sufletească temporară care privește puterea , dorința , fermitatea de a suporta pericolele , oboseala ,

 

NEUTRU

NEÚTRU , - Ă , neutri , - e , adj . 1. ( Despre state , popoare etc . ) Care este în stare de neutralitate , care nu face parte din beligeranți sau dintre părțile adverse ; neutral ( 1 ) . 2. Care nu poate fi calificat nici în sens pozitiv și nici în sens negativ , care nu trezește nici un interes deosebit , care este nesemnificativ , indiferent ; care manifestă indiferență , lipsă de participare : spec . lipsit de valoare afectivă sau stilistică . 3. ( Gram . ; în sintagmele ) Gen neutru ( și substantivat , n . ) = formă a unor părți de vorbire ( substantivul , adjectivul etc . ) atribuită numelor de lucruri . Substantiv neutru ( și substantivat , n . ) = substantiv de genul neutru . Vocală neutră = vocală medială . 4. ( Chim . ) Care nu are nici caracter acid , nici caracter bazic ; neutral ( 3 ) . 5. ( Fiz . ) Care nu are sarcină electrică ; care posedă în cantități egale sarcină electrică pozitivă și

 

PARTICIPATIV

... PARTICIPATÍV , - Ă , participativi , - e , adj . Care participă afectiv

 

PLĂCERE

PLĂCÉRE , plăceri , s . f . 1. Acțiunea de a plăcea și rezultatul ei ; stare afectivă , fundamentală , determinată de satisfacerea unor tendințe , a unor cerințe vitale ; sentiment sau senzație de mulțumire , de bucurie , provocate de ceva care satisface gustul sau dorința noastră . 2. Distracție , petrecere ; desfătare , agrement . 3. Dorință , voie , chef ,

 

SENTIMENT

... SENTIMÉNT , sentimente , s . n . 1. Proces afectiv specific uman , care exprimă atitudinea omului față de realitate ; simțământ . 2. Facultatea de a simți , de a cunoaște , de a ...

 

SENTIMENTALISM

... 2 ) s . n . 1. Tendință de a exagera rolul și valoarea sentimentelor , de a aprecia lucrurile ( numai ) din punct de vedere afectiv sau de a da în mod obișnuit precădere acestui criteriu . 2. Gest , atitudine , comportare de om sentimental . 3. Curent preromantic în literatură apărut ...

 

SIMȚIRE

SIMȚÍRE , simțiri , s . f . 1. Faptul de a simți ; sensibilitate ( 1 ) . 2. Trăire afectivă , afect , sentiment . 3. Stare normală a organismului în care omul este pe deplin conștient de ceea ce se petrece în jurul lui , fiind stăpân pe simțurile și pe facultățile lui intelectuale . 4. ( Înv . și pop . ; și în sintagma simțire de sine ) Bun - simț , bună -

 

SIMȚIT

SIMȚÍT , - Ă , simțiți , - te , adj . 1. Pornit dintr - o stare afectivă puternică , dintr - un sentiment profund ; plin de simțire , plin de sensibilitate ; p . ext . emoționant . 2. ( Despre persoane ) Plin de bun - simț , cu bun -

 

SUFLET

SÚFLET , suflete , s . n . 1. Totalitatea proceselor afective , intelectuale și voliționale ale omului ; psihic . 2. Factor , element esențial al unui lucru , al unei acțiuni etc . 3. ( În filozofia idealistă și în concepția religioasă ) Substanță spirituală care dă omului viață și care este socotită de origine divină și cu esență veșnică . 4. Viață . A avea șapte suflete 5. Persoană , ins , om ; p . gener . orice ființă . 6. ( Pop . ) Suflare , suflu , respirație . Pe nări el scoate suflet puternic . 7. ( În sintagme și expr . ) Copil ( rar fiu ) de suflet = copil adoptiv . A lua de suflet = a adopta un copil . A da de suflet = a - și ceda copilul unei persoane care îl

 

TIMIE

TIMÍE s . f . ( Psih . ) Stare afectivă obișnuită a unui

 

TIRADĂ

TIRÁDĂ , tirade , s . f . 1. ( Adesea fig . ) Parte dintr - un discurs în care oratorul dezvoltă pe larg ( și cu emfază ) o idee , o teză . 2. Fragment dintr - o operă literară ( dramatică ) , de întindere mai mare , caracterizată printr - o deosebită intensitate afectivă , spus fără întrerupere de unul dintre

 

<<< Anterioarele