Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru AȘTERNE

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 38 pentru AȘTERNE.

CIOȘMOLI

CIOȘMOLÍ , cioșmolesc , vb . IV . Refl . ( Reg . ; despre oameni ) A se frământa , a se zvârcoli ( în așternut ) . IV. ] - Et .

 

DESFĂȘURA

... din natură ) A ( se ) înfățișa , a ( se ) arăta treptat ( în toată amploarea ) ; a ( se ) întinde , a ( se ) așterne

 

FRUNZAR

FRUNZÁR , frunzare , s . n . 1. Desiș format din crengile pline de frunze ale unui copac sau ale unor tufe . 2. Umbrar făcut din crengi bogate . 3. Frunze uscate , servind ca așternut sau nutreț pentru vite . [ Pl . și ( m . ) frunzari ] - Frunză + suf . -

 

FUNDAC

FUNDÁC , fundaci , ( I ) s . m . , fundacuri ( II ) s . n . I. S . m . ( Ornit . ) Cufundar . II. S . n . 1. Așternut de paie pe care se ridică stogurile . 2. Fundătură . - Fund + suf . -

 

GIULGIU

... GIÚLGIU , giulgiuri , s . n . Pânză subțire și fină care se așterne

 

GUNOI

GUNOÍ^2 , gunoiesc , vb . IV . 1. Tranz . A îngrășa pământul cu gunoi ^1 ( 2 ) . 2. Tranz . și refl . ( Despre păsări ) A - și depune excrementele ( murdărind ceva ) . 3. Refl . Fig . ( Despre oameni ) A slăbi extrem de mult ( de boală , de muncă ) . GUNÓI^1 , gunoaie , s . n . 1. ( La sg . cu sens colectiv ) Resturi murdare sau netrebuincioase care se aruncă . 2. Baligă amestecată cu paiele care au servit vitelor drept așternut , întrebuințată ca îngrășământ agricol organic . 3. Fir de pai , scamă , murdărie etc . care se depune pe haine , care cade în lichide etc . 4. Epitet dat unui om de nimic ;

 

IBÂNCĂ

... IBÂNCĂ , ibânci , s . f . ( Reg . ) Pătură ( care se așterne

 

LĂICER

... LĂICÉR , lăicere , s . n . ( Reg . ) Covor țărănesc de lână care se așterne

 

MĂRGĂRITAR

MĂRGĂRITÁR , mărgăritare , ( 1 , 2 ) s . n . ( 3 , 4 ) s . m . 1. S . n . Boabă rotundă și tare de culoare albă - strălucitoare cu reflexe sidefii , care se formează în corpul unor scoici și care se întrebuințează ca podoabă de preț ; perlă . 2. S . n . Pietriș mărunt la betoane pentru fațade , mozaicuri , pentru așternut pe alei etc . 3. S . m . ( Bot . ) Lăcrimioară , cerceluș . 4. S . m . Numele unei specii de vâsc care crește numai pe stejari , cu fructe în formă de bobițe galbene ( Loranthus

 

PÂRPĂLI

PÂRPĂLÍ , pârpălesc , vb . IV . I. 1. Tranz . A frige un animal sau o bucată de carne la frigare , pe jeratic sau la para focului . 2. Refl . A se încălzi la dogoarea focului sau la soare . II. Refl . ( Mai ales în forma perpeli ) 1. A se zvârcoli , a se zbate , a se tăvăli de durere . 2. A se răsuci ( în așternut ) , a se întoarce de pe o parte pe alta fără a - și găsi locul ( din cauza unei stări fizice sau psihice chinuitoare ) . [ Var . : perpelí vb .

 

PANĂ

PÁNĂ^2 , pene , s . f . 1. Oprire accidentală a funcționării unei mașini , a unui mecanism , a unui vehicul . 2. Situație în care se află o navă cu vele care are vânt din față și nu poate înainta . PÁNĂ^1 , pene , s . f . I. 1. Fiecare dintre formațiile epidermice cornoase care acoperă corpul păsărilor , servind la protecția lui și la zbor , compusă dintr - un cotor pe care sunt așezate simetric , de - o parte și de alta , fire ( pufoase ) . 2. ( La pl . ) Pene ^1 ( I 1 ) de pasăre sau fire pufoase desprinse de pe cotoarele acestora , care servesc la umplerea pernelor , a saltelelor etc . ; p . ext . așternut ( moale ) de pat ( cu pene ) , fulgi etc . ) . 3. Pană ^1 ( I 1 ) de gâscă , ascuțită și despicată la vârf , întrebuințată altădată ca instrument de scris cu cerneală ; p . gener . toc de scris , condei ; ceea ce servește la scris . 4. Dispozitiv făcut din cotor de pană ^1 ( I 1 ) , care servește să țină cârligul undiței la adâncimea dorită . 5. Podoabă din pene ^1 ( I 1 ) , care se poartă la pălărie , în păr etc . 6. ( În sintagma ) Categorie pană = categorie în care intră boxerii între 54 și 57 ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>