Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎN DREPT

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 81 pentru ÎN DREPT.

EDICT

... EDÍCT , edicte , s . n . 1. ( În Roma antică ) Act prin care un magistrat făcea cunoscute normele de drept și formele juridice aplicate în timpul magistraturii lui . 2. ( În antichitate și în

 

INTEGRITATE

... de a fi integru ; cinste , probitate ; incoruptibilitate . 2. Însușirea de a fi sau de a rămâne intact , întreg . 3. ( În sintagma ) Integritate teritorială = principiu de bază al dreptului internațional potrivit căruia fiecare stat are dreptul să - și exercite deplin și nestingherit suveranitatea asupra teritoriului său ...

 

TITLU

... TÍTLU , titluri , s . n . 1. Calificare căpătată de cineva în urma unor studii speciale într - un anumit domeniu de activitate . 2. Cuvânt sau text pus în fruntea unei lucrări sau a unei părți distincte a ei , indicând rezumativ sau sugestiv cuprinsul acesteia ; p . gener . orice lucrare editată ... stabilește dreptul de proprietate al cuiva asupra unui obiect . Titlu de valoare = document de valoare care face obiectul unor tranzacții financiare . 5. Fig . Bază legală , drept

 

ÎNDREPTAR

... ÎNDREPTÁR , îndreptare , s . n . Colecție de norme , reguli și practici pentru un anumit domeniu ; călăuză , ghid . - În + dreptar ( Înv . " îndreptar " < drept

 

CROȘETĂ

... 3. Piesă de oțel de forma unui cui , cu un cap lățit prevăzut cu găuri , utilizat la solidarizarea îmbinărilor din lemn . 4. Paranteză dreaptă . 5. ( În arhitectura gotică , în forma croșet ) Ornament sculptat în

 

FIEF

... FIÉF , fiefuri , s . n . ( În evul mediu ) Feudă ; drept

 

DIRECT

... DIRÉCT , - Ă , direcți , - te , adj . , s . f . , adv . 1. Adj . Care duce la țintă , de - a dreptul , fără ocol ; drept . 2. S . f . Lovitură dată de un boxer cu mâna întinsă drept înainte . 3. Adv . De - a dreptul , fără ocol . 4. Adj . Care se face , are loc fără intermediar sau fără ascunzișuri , fățiș ; nemijlocit . 5 ...

 

PERSOANĂ

... PERSOÁNĂ , persoane , s . f . 1. Individ al speciei umane , om considerat prin totalitatea însușirilor sale fizice și psihice ; ființă omenească , ins . 2. ( În sintagmele ) Persoană fizică = om considerat ca subiect cu drepturi și cu obligații și care participă în această calitate la raporturile juridice civile . Persoană juridică ( sau morală ) = organizație care , având o alcătuire de sine stătătoare și un patrimoniu propriu în vederea îndeplinirii unui anume scop admis de lege , este subiect cu drepturi și cu obligații , deosebit de persoanele fizice care intră în componența ei . 3. Categorie gramaticală specifică verbului și unor pronume ( personal , reflexiv , posesiv , de întărire ) , prin care se indică vorbitorul , interlocutorul și orice obiect , deosebit ...

 

MILIȚIE

... MILÍȚIE , miliții , s . f . 1. ( În fostele țări socialiste din Europa ) Instituție de stat având drept scop menținerea ordinii publice și respectarea regulilor de conviețuire socială ; reprezentanții acestei instituții ; p . ext . clădirea în care își avea sediul această instituție ; poliție . 2. ( În

 

CORESPONDENT

... f . 1. Persoană care colaborează la un ziar sau la o publicație periodică , trimițând spre publicare informații din locul unde se află . 2. Persoană care , în lipsa părinților unui elev , are răspunderea acestuia față de autoritățile școlare . 3. ( Rar ) Persoană cu care cineva este în corespondență . II. Adj . ( În sintagmele ) Membru corespondent = membru al unei academii sau al altei instituții științifice având aceleași obligații și drepturi ca și un membru activ , cu excepția dreptului ...

 

CONTENCIOS

... CONTENCIÓS , - OÁSĂ , contencioși , - oase , s . n . , adj . 1. S . n . ( În unele state ) Serviciu pe lângă o instituție publică sau o întreprindere particulară , însărcinat cu apărarea drepturilor și intereselor instituției respective la încheierea de acte juridice ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>