Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PATRIMONIU
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 13 pentru PATRIMONIU.
... PATRIMONIÁL , - Ă , patrimoniali , - e , adj . Care aparține unui patrimoniu , privitor la un patrimoniu
BUN , - Ă , buni , - e , ( I - VIII ) adj . , s . m . și f . , ( IX ) bunuri , s . n . , ( X ) adv . I. Adj . Care are calități . 1. Care face în mod obișnuit bine altora , care se poartă bine cu alții ; binevoitor . 2. Care se achită de obligațiile morale și sociale ; corect , cuviincios ; frumos , milos . 3. ( Despre copii ) Cuminte , ascultător , îndatoritor ; care are grijă de părinți . 4. Caracteristic omului mulțumit , vesel , bine dispus . II. Adj . 1. Care face sau prinde bine ; plăcut , satisfăcător , agreabil . 2. ( Despre mâncăruri și băuturi ) Gustos , apetisant , ales . 3. Bogat , abundent , îmbelșugat . 4. ( Despre miros ) Frumos , plăcut , agreabil . 5. Liniștit , tihnit , fără griji ; fericit . Viață bună . III. Adj . 1. Potrivit , apt pentru un anumit scop ; p . ext . care - și îndeplinește bine menirea . 2. ( Despre organele corpului sau despre funcțiunile lor ) Care funcționează bine . 3. ( Despre îmbrăcăminte și încălțăminte ) Care nu este uzat ; p . ext . nou , de sărbătoare . 4. De calitate superioară ; p . ext . de preț , scump , nou . 5. ( Despre bani ) Care are putere de circulație . IV. Adj . Înzestrat , talentat , priceput ; p . ext . dibaci , abil , iscusit . V. Adj . 1. Folositor , util ; avantajos , rentabil . 2. ( În basme și superstiții ) Prevestitor de bine . VI. Adj . 1. Zdravăn , puternic , strașnic . 2. Întreg , plin ; deplin ; ...
INTRÁRE , intrări , s . f . 1. Acțiunea de a intra și rezultatul ei ; loc ( special amenajat ) prin care se trece din afară înăuntru ; permisiune , încuviințare ( de a intra ^2 ) ; intrat . 2. Momentul intervenției unei voci , a unui instrument sau a unor grupuri de instrumente în desfășurarea unei acțiuni muzicale . 3. Stradă mică ( înfundată la un capăt ) ; fundătură . 4. ( Cont . ) Valoare care se înregistrează în patrimoniul unei instituții sau întreprinderi ; încasare . 5. Înregistrare a adreselor , cererilor etc . sosite la o instituție . 6. ( Electron . ) Punct al unui sistem sau al unui aparat prin care un semnal este introdus în acestea ; input ( 1 ) . 7. ( Inform . ) Ansamblul influențelor , informațiilor care parvin unui sistem ( organism , mecanism ) și răspunsul unui element sau al întregului sistem la acestea ; input ( 2 ) . [ Var . : ( pop . ) întráre s .
... de succesiune ; ( concr . ) totalitatea bunurilor rămase de la o persoană decedată și intrate în posesiunea altcuiva ; p . restr . bun obținut prin drept succesoral . 2. Fig . Patrimoniu
PASÍV , - Ă , pasivi , - e , adj . , s . n . I. Adj . 1. Care nu reacționează în nici un fel , care este lipsit de inițiativă și de interes pentru ceea ce face , vede etc . ; inactiv . 2. ( Gram . ; despre diateze , forme verbale , conjugări etc . ) Care arată că subiectul gramatical suferă acțiunea făcută de alteineva . 3. ( Despre metale , aliaje ) Care prezintă fenomenul de pasivitate ( 2 ) . II. S . n . 1. ( Fin . ; adesea adjectival ) Totalitatea mijloacelor economice ale unei întreprinderi , privite sub aspectul provenienței lor la un moment dat și al destinației lor . 2. ( Jur . ) Parte din patrimoniul unei persoane fizice sau juridice alcătuită din datorii sau din alte obligații ce se pot evalua în
... obligații și care participă în această calitate la raporturile juridice civile . Persoană juridică ( sau morală ) = organizație care , având o alcătuire de sine stătătoare și un patrimoniu propriu în vederea îndeplinirii unui anume scop admis de lege , este subiect cu drepturi și cu obligații , deosebit de persoanele fizice care intră în componența ...
SECULARIZÁ , secularizéz , vb . I . Tranz . A trece în patrimoniul statului ( în schimbul unei despăgubiri ) un bun aparținând bisericii sau
SECULARIZÁT , - Ă , secularizați , - te , adj . ( Despre bunuri care aparțin bisericii sau mănăstirii ) Trecut în patrimoniul statului . - V.
SILVICULTÚRĂ s . f . Știință care se ocupă cu studiul culturii , amenajării și exploatării pădurilor ; ramură a economiei forestiere care cuprinde amenajarea și protecția patrimoniului forestier , asigurând materia primă pentru industria
SILVOAMELIORÁȚII s . f . pl . Ansamblu de procedee și de lucrări pentru îmbunătățirea regimului hidrologic , pentru prevenirea și combaterea degradării solurilor pe terenurile patrimoniului forestier . [ Pr . : - vo - a - ] - Silvo - +