Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CĂLUGĂREȘTE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 14 pentru CĂLUGĂREȘTE.

SCHIMĂ

SCHÍMĂ , schime , s . f . I. 1. Ordin călugăresc sau preoțesc ; tagmă , cin . 2. Haină călugărească . II. Gest , mișcare prin care cineva vrea să exprime

 

ÎNGERESC

ÎNGERÉSC , - EÁSCĂ , îngerești , adj . 1. Care aparține îngerilor , privitor la îngeri , de îngeri ; angelic . 2. ( Rar ) Călugăresc , monahal . - Înger + suf . -

 

ȘIAC

ȘIÁC , șiace , s . n . Postav aspru de lână de culoare închisă , țesut de obicei în casă , din care se fac haine țărănești și rase călugărești . [ Pl . și : șiacuri . - Var . : ( reg . ) șeiác s .

 

CĂLUGĂRESC

CĂLUGĂRÉSC , - EÁSCĂ , călugărești , adj . De călugăr ( I ) ;

 

CĂLUGĂRI

CĂLUGĂRÍ , călugăresc , vb . IV . Refl . și tranz . A ( se ) face călugăr ( 1 ) sau călugăriță (

 

CIN

CIN ^2 , cinuri , s . n . ( Înv . și reg . ) Luntre mică ( pescărească ) . CIN ^1 , cinuri , s . n . ( Înv . ) 1. ( În societatea medievală ) Poziție socială înaltă . 2. Ordin preoțesc sau călugăresc ;

 

CONVENT

CONVÉNT , conventuri , s . n . 1. Consiliul unei mănăstiri sau al unui ordin călugăresc la catolici . 2. For suprem alcătuit din clerici și laici la protestanți . 3. Adunare generală a

 

FRATE

FRÁTE , frați , s . m . 1. Persoană de sex masculin considerată în raport cu altă persoană ( indiferent de sex ) , născută din aceiași părinți sau din același tată ori din aceeași mamă ; frățâne . 2. Termen familiar , prietenesc , cu care cineva se adresează unei persoane ( indiferent de sex ) . 3. Grad în ierarhia călugărească dat unui călugăr care nu este cleric și care ajută la treburile gospodărești ; călugăr care are acest grad . 4. Lăstar care se formează la subsuoara frunzelor cerealelor păioase din nodurile de la baza tulpinii . 5. ( Bot . ; în compusul ) Fratele - priboiului = plantă erbacee din familia geraniaceelor , cu flori purpurii - violacee , care crește prin păduri sau locuri pietroase , umede și umbroase ( Gerranium

 

MĂTANIE

MĂTÁNIE , mătănii , s . f . ( În unele practici religioase ) 1. Îngenunchere și înclinare a corpului până la pământ , în semn de venerație și de pocăință . 2. ( La pl . ) Șirag de mărgele de os , de lemn etc . pe care călugării sau credincioșii mireni socotesc rugăciunile rostite . 3. ( Înv . ) Mănăstire în care a fost călugărită o persoană și de care aceasta depinde din punct de vedere religios . [ Var . : métanie s .

 

MONAHAL

MONAHÁL , - Ă , monahali , - e , adj . Care aparține monahului , specific monahului sau vieții de monah ; călugăresc , monahicesc . - Monah + suf . -

 

SCHIT

SCHIT , schituri , s . n . Mănăstire mică sau așezare călugărească situată într - un loc retras ; călugării dintr - o astfel de

 

   Următoarele >>>