Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNRUDIRE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 14 pentru ÎNRUDIRE.

ÎNNEMURIRE

... ÎNNEMURÍRE , înnemuriri , s . f . ( Reg . ) Înrudire

 

AGNAȚIUNE

AGNAȚIÚNE s . f . Legătură de rudenie civilă în raport cu înrudirea naturală . [ Pr . : - ți -

 

CUMETRIE

... CUMETRÍE , cumetrii , s . f . ( Pop . ) 1. Relație de înrudire

 

CUMNĂȚIE

... CUMNĂȚÍE s . f . ( Rar ) Calitatea de cumnat sau de cumnată ; înrudire

 

CUSCRIE

... CUSCRÍE , cuscrii , s . f . Înrudire

 

DESCENDENȚĂ

... DESCENDÉNȚĂ , descendențe , s . f . 1. Înrudire

 

GENEALOGIE

... s . f . Urmărire sistematică a filiației existente între membrii unei familii ( marcante ) , făcută pentru a stabili originea și gradul lor de înrudire

 

MEU

... vorbitorului ) A mea e cartea . II. Adj . pos . 1. ( Indică posesiunea ) Care aparține vorbitorului . Cartea mea e bună . 2. ( Indică dependența , legătura reciprocă de înrudire , de prietenie , de vecinătate etc . ) Tatăl meu este doctorul spitalului . 3. ( Indică apartenența ) Care ține de cel care vorbește ; care îi este propriu . Glasul meu ...

 

NĂȘIE

... NĂȘÍE s . f . Faptul de a fi naș ^2 ( la un botez , sau la o cununie ) ; legătură de înrudire

 

RUDENIE

... RUDÉNIE , rudenii , ( 2 ) s . f . 1. Legătură directă sau colaterală între persoane care fac parte din aceeași familie ; înrudire

 

   Următoarele >>>