|
|
||
|
Vezi și forma bază: ZGUDUI Vezi și:ZGUDUI, ZBLENDUI, ZGUDUIRE, ZGUDUITOR, AGITA, CLĂTI, CUTREMURĂTOR, CUTREMURA, DUDUI, DURDUI ... Mai multe din DEX...ZGUDUIT - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. ZGUDUÍT, -Ă, zguduiți, -te, adj. Agitat, frământat. ** Emoționat puternic, înfiorat. - V. zgudui.Sursa : DEX '98 ZGUDUÍT, -Ă, zguduíți, -te, adj. ~ 2. Clătinat din temelii, zdruncinat, șubrezit.Sursa : ZGUDUÍT adj. cutremurat. (A rămas \~ de vestea primită.)Sursa : sinonime ZGUDUÍT s. 1. v. clătinare. (La seism s-a simțit un \~ puternic.) 2. v. hurducare. (\~ul unei căruțe, pe un drum cu hârtoape.)Sursa : sinonime Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru ZGUDUITRezultatele 1 - 10 din aproximativ 92 pentru ZGUDUIT. Ion Heliade Rădulescu - Cutremurul Ion Heliade Rădulescu - Cutremurul Cutremurul de Ion Heliade Rădulescu Uiet, urlet s-aude! colcăie, sare pământul, Tremură, zguduie, saltă, colcăie, crapă, plesnește. Zguduie iar, răstoarnă; trosnet, țipăt s-aude, Spontaneu lumea se-nchină. Domnul trece-n mânie. Și crima se ascunde, păcatu-ncremenește; Tot păcătosu-așteaptă al lumii, al său finit; Pământul îl înghite și cerul îl strivește, Iar dreptul la cer cată, și Domnul s-a-mblânzit . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Ce spaimă fu aceasta! S-a-ngreuiat pământul Flori prin a lui vine fulgeră, șerpuiesc! Își scutură povara, că a pierit Cuvântul: Se bucură nedrepții, săracii flămânzesc. Și câtă fărdelege pe dânsul îl apasă! De sus câtă trufie strivește pe sărac! Sudori de sânge câte p-a trântorilor masă Și ce de viclenie! ce noduri se desfac! Și lenea se îmbuibă când muncitorul geme, Când gheara nedreptății într-însul s-a înfipt; Din carnea lui sfâșie, stăpână p-a lui vreme, Stăpână p-a lui pâine, pe viața-i mai cumplit. Ecclesia căzută e mută, surdă, tace. În van săracul strigă: "O, mater, ajutor!" E vitregă-a lui mater; pământul n-are pace, ... Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Palatul de cleștar Barbu Ştefănescu-Delavrancea - Palatul de cleştar Palatul de cleștar de Barbu Ștefănescu-Delavrancea Cam pe la începutul vremilor, până unde praștia minții nu azvârle, se povestește, așa, ca din scorneală, că omul era croit din alte foarfeci și cioplit din altă bardă. Tot cu mâini și cu picioare era și pe-atunci, tot cu ochi și cu urechi, tot cu nasul deasupra gurii și cu călcâiele la spate, dar de învârtea copacul smuls din rădăcină și mi-ți izbea la mir leii pustiilor, dihăniile cădeau tumba, cu labele în sus, marghiolindu-se a moarte. Apele curgeau la vale și munții se ridicau în sus. Nu se pomeneau flori pe cer și stele pe pământ — ca pe la pârdalnicii noștri de stihari —, dar multe nu erau așa după cum sunt. Împărații de mureau în luptă de buzdugan, bine, iar de nu, li se uitau de zile. Numai dacă barba le mătura țărâna la nouă coți în urmă, chemau pe unul din feciori, pe cel mai viteaz și mai cu minte, și-i dăruiau naframa, inelul, paloșul, stema și gonaciul, ca să poată împărăți și război în locul lor. Apărarea și dreptatea atârnau de tăișul paloșului. Cu ... Ștefan Octavian Iosif - Frumoasa Irină Ştefan Octavian Iosif - Frumoasa Irină Frumoasa Irină de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție La Curțile Nouă, din capăt de țară, Tremură din vîrfuri plopi cu frunza rară... Nu știu : mîndrul soare străluci deodată, Ori în prag frumoasa Irină s-arată ? În cosiță-și prinde garoafa-nflorită... Pleacă la fîntînă și vine zorită. Șuieră mierlița, strigă cucu-n leasă : „Cucule, azi-noapte m-am visat mireasă...â€� Pune jos oleacă albele cofițe, Scutură de rouă negrele-i cosițe ; Cată peste umăr, inima-i îngheață : Soarele pe dealuri s-a-nvălit în ceață... Galbenă de spaimă vine-n fuga mare : — Mamă ! grea furtună amenință-n zare... Negri ca păcatul nouri se ridică... Inimioara toată mi-a-nghețat de frică ! — Draga mamii, dragă! Vestea ta nu-i bună ! Nu-s nici nouri negri, nu-i nici grea furtună... Ci păgînătatea într-acoace vine, Ca să mi te ceară, Irino, pe tine... Crește-n zare goana pulberii stîrnite, Zguduie pămîntul ropot de copite... Aleargă prin casă bătrîna și plînge, Frumoasa Irină mînuțile-și frînge : — De-acu, mamă dulce, rămîi sănătoasă, De te-a-mpins păcatul să mă faci frumoasă... Fost-ar ... Ștefan Octavian Iosif - Gorunul lui Horia Ştefan Octavian Iosif - Gorunul lui Horia Gorunul lui Horia de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Străjer străvechi și plin de bărbăție, Gorunul uriaș spre ceruri cată... La umbra lui, pe-o noapte-ntunecată, Trei căpitani și-au fost jurat frăție. Ei s-au legat cu inima curată Să-și mîntuiască neamul de robie. Luptară dîrji, dar, prinși prin viclenie, S-au săvîrșit — martiri-eroi — pe roată. Trecură ani... Cumplit ofta iobagul, În lanțuri și mai crunte ca-nainte, Îngenuncheat de cei atotputernici, Cînd, iată, tînăr crai ridică steagul... Și sub gorun aceleași jurăminte Răsună : „Moarte domnilor nemernici !â€�. * Dar n-au vrut cei de sus să-l înțeleagă Și, după mari izbînzi și zile-amare, Într-o colibă, făr-o lumînare, S-a stins, pustie, viața lui pribeagă. Îl îngropară sub gorunul mare, La umbra-i, ce-i fusese-așa de dragă, Pe cînd ai lui umplură lumea-ntreagă Cu-al doinei vaier fără de-alinare. Bătut de ploi, de nopți vijelioase, Cercînd zadarnic pe urmași să-i cheme La luptă nouă, stăruie și azi Gorunul falnic, neînfrînt [1] de vreme, Ci trist își pleacă crengile-i stufoase, Umbrind mormîntul marelui viteaz. * ... Ștefan Octavian Iosif - Lupta de la Baia Ştefan Octavian Iosif - Lupta de la Baia Lupta de la Baia de Ștefan Octavian Iosif fragment Neagră-i noaptea de decembre. Urlă crivâțul prin codri, Pe câmpiile-nghețate, Pârjolite și pustii. Neagră-i noaptea de decembre, Și în zeghea ei cea neagră Numai bine se ascunde Ștefan cu vreo zece mii. Dar în sala luminată, Sub înalte bolți, la Baia, Mândră masă e întinsă, Mândri oaspeți o cuprind. Sună vesele fanfare, Spumegă în cupe vinul... Încrezut și vesel, craiul Se ridică hohotind: — Cum azvârl această cupă, Astfel am s-azvârl coroana De pe capul tău, Ștefane! Și-am să-mi țin cuvântul dat! Zice — vrea s-arunce cupa Cu dispreț — dar nu sfârșește: Lung răsună fiorosul Glas de bucium depărtat! — Alergați la arme! Arme! Vin valahii! Vine Ștefan! Răcnete înăbușite, Tropot și nechez de cai Năvălesc tot mai aproape, Și ferestrele deodată Strălucesc în zori de pară: Vine Ștefan ,,cu alai!" — Dați-mi scutul! Dați-mi spada! Strigă craiul. Dați-mi calul! Arde Baia — limbi de flăcări Pretutindeni o închid. Valvârtej pe strâmte uliți Pâlcuri de oșteni aleargă Și cu chiot moldovenii Sfarmă, rup, lovesc, ucid! În zadar vitejii unguri Dârji la luptă ... Ștefan Octavian Iosif - Răzmirița (Iosif) Ştefan Octavian Iosif - Răzmiriţa (Iosif) Răzmirița de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Frînturi de oaste-aleargă pe-apucate. Ard satele... Departe se năzare Un greu convoi cu strigăt de pierzare Prin pîlcuri lungi de praf întunecate. Catîri cu saci de bani, întregi bazare De-arginturi, scule, repede-ncărcate, Chervane vechi, căruțe cu bucate Se duc spre munți și curg mereu din zare. Sînt mari averi domnești, strînsoarea, rodul Atîtor lacrimi și sudori cumplite — Se zguduie pe stîlpii șubrezi podul... Străinătatea lacomă le-nghite... Năuc se uită-n urma lor norodul — Plîng la răspîntii mame Ștefan Octavian Iosif - Singur (Iosif, 1) Ştefan Octavian Iosif - Singur (Iosif, 1) Singur de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Ferestrele gem zguduite De vînt — e un viscol afară ! Cum urlă, cum șuieră-n hornuri — Ce singur mă simt astă-seară... Sînt singur — și-mi vine în minte Un biet îngeraș mititel, Biet înger cu-aripile frînte — Și nimeni nu știe de el. Își suflă în pumni, rătăcind Pe străzile necunoscute — Nu-i nimeni să-i poarte de grijă, Să-l mîngîie, nici să-l Ștefan Octavian Iosif - Visează codrul Ştefan Octavian Iosif - Visează codrul Visază codrul — Un simbol — de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Înfiorat din vreme-n vreme De-o aurire de furtună, Bătrînul codru-n miez de noapte Visază sub argint de lună Și, socotindu-și, parcă, frunza Nenumărată-n vis, răsună, Însuflețit de mii de șoapte. Sub vraja mîndrei nopți de vară, În ceasul tainei, cine știe Ce năluciri nu-i trec prin minte ! Ce fermecată feerie, Eresuri și minuni păgîne Din sfînta lui copilărie De care-abia-și aduce-aminte... De palidul păstor lunatic Din ceața nopților tăcute Îi sună-n vis ca o poveste... Deodată-n urma unei ciute Răsare-n luminiș Diana, Și-n adîncimi necunoscute Se prăpădește fără veste... Suspină apele sfioase În fund de peșteri depărtate Și plîng în șipote sonore... La pîndă, răzemați pe coate, Stau satirii și zic din naiuri ; Pe-alocuri, unde luna bate, Ușoare nimfe saltă-n hore... Convoi de umbre diafane Plutind măreț se risipește Departe-n liniștea de mituri... Dar ce blestem divin voiește Să rumpă farmecul visării ?... Ce vuiet surd se-nalță, crește, Amenințînd din răsărituri ?... Deodată-și zguduie bătrînul Din somn puternica-i coroană ! De plîns amar, de ... Alexandru Macedonski - Noaptea de octombrie Alexandru Macedonski - Noaptea de octombrie Noaptea de octombrie de Alexandru Macedonski Unde oare se tot duce apa ce din matcă-afară A ieșit de-atâta vreme sfărâmând orice zăgaz, Întinzându-și nimicirea din o țară-n altă țară, Și în veci fără cruțare, neavând, nici dând răgaz? În zadar se-ncearcă unii drumul ei să-l stăvilească, Nu mai e putere-n lume revărsarea să-i oprească. Și e groaznică urgia, însă e dumnezeiască. Șterge-n clipă o cetate, trece munții dintr-un salt. Lasă-n urmă numai leșuri și târăște-ncoa și-ncolo Dărmături muiate-n sânge cu popor după popor... Se cutremură pământul zguduit de-un lung fior, Iar toți zeii vechi se surpă, ș-amuțit e chiar Apollo. Printre țipete și lacrimi lumea-ntreagă se scufundă, Ce-a rodit de veacuri mintea este astăzi dus la fund, Unde-au fost ogoare-odată este-o mare fără Alexandru Vlahuţă - 1907 1907 de Alexandru Vlahuță Minciuna stă cu regele la masă... Doar asta-i cam de multișor poveste: De când sunt regi, de când minciună este, Duc laolaltă cea mai bună casă. O, sunt atâtea de făcut, vezi bine, De-atâtea griji e-mpresurat un rege! Atâtea-s de aflat! Și, se-nțelege, Scutarul lui nu poate fi oricine. Ce țară fericită, maiestate!... Se lăfăiește gureșa Minciună. Că numai Dumnezeu te-a pus cunună De-nțelepciune și de bunătate Păstor acestui neam ce sta să piară, Ce nici nu s-ar mai ști c-a fost, sărmanul, De nu-și afla sub schiptrul tău limanul, De nu-ți sta-n mână bulgăre de ceară. Că tu sălbatici ai găsit aice, Sălbatici, și mișei, și proști de-a rândul, Ș-o sărăcie cum nu-ți dai cu gândul... Dar faci un semn, și-ncep să se ridice Oștiri, cetăți, palate lume nouă, Izvoarele vieții se desfundă; De pretutindeni bogății inundă; Și tu le-mparți cu mâinile-amândouă. Azi la cuprinsul tău râvnește-o lume. E-o veselie ș-un belșug în țară, Că vin și guri flămânde de pe-afară. Tot crugul ... Alexei Konstantinovici Tolstoi - Păcătoasa Alexei Konstantinovici Tolstoi - Păcătoasa Păcătoasa de Alexei Konstantinovici Tolstoi‎ Traducere de Alexei Mateevici Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V 6 VI I Norodul fierbe... Glasuri, tunet, Cântări și din chimvaluri sunet, Verdeață primprejur și flori, Iar printre stâlpi, pe la ușori, Perdele-n țesături frumoase, Țesute din mătăsuri groase, Curți, minunat împodobite... Cristaluri, vase aurite, Ce ca un soare strălucesc. Pe-afară — mare grămădire De cai — trăsuri la hodinire; La masă oaspeți năvălesc, Și vorba lor se varsă slobod Prin zgomot, cântece și tropot. De curge vorba despre toate: De jugul Romei blestemate, Despre domnia lui Pilat, De sfaturi, ce au adunat În taină capii jidovești, De trebuinți negustorești, De biruiri, război și pace... Le merge vorba, în sfârșit, Despre Acel de sus venit, Ce lucruri minunate face. II „Pe oameni, ca pe frați iubind, Smerire El i-a învățat Și, legea lui Moisei curmând, El legea dragostei le-a dat; Nu rabdă nici o răutate, Iertare propovăduiește Și pentru răi cu bunătate El tuturora răsplătește. Puterea Lui, din cer venită, Nu-i pe pământ obicinuită. Le dă El orbilor vedere, Iar celor slăbănogi tărie... Mărturisire ... Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ZGUDUITRezultatele 1 - 10 din aproximativ 18 pentru ZGUDUIT. ZGUDUÍ , zgúdui , vb . IV . 1. Refl . și tranz . A se cutremura sau a face să se cutremure , să se clatine ; a ( se ) scutura cu putere , a ( se ) zdruncina ( 1 ) . 2. Tranz . Fig . A emoționa puternic , a înfiora . - Et . ... ZBLENDUÍ , zblenduiesc , vb . IV . Tranz . ( Reg . ) A zgudui , a clătina . - Bleandă + suf . - ui ( după zgudui ... ZGUDUÍRE , zguduiri , s . f . Acțiunea de a ( se ) zgudui . - V. zgudui ... ZGUDUITÓR , - OÁRE , zguduitori , - oare , adj . 1. Care zguduie ( 1 ) . 2. Fig . Care emoționează , impresionează puternic . [ Pr . : - du - i - ] - Zgudui ... agít , vb . I . 1. Tranz . și refl . A ( se ) mișca repede încoace și încolo ; a ( se ) clătina , a ( se ) zgudui ; a ( se ) frământa . 2. Refl . ( Fam . ) A se manifesta prin mișcări grăbite și dezordonate , sub impulsul unor enervări . 3. Tranz . și ... ... apă curată ; a clătări . II. ( Inv . și pop . ) 1. Tranz . A clătina ( 1 ) . 2. Tranz . și refl . A ( se ) zgudui CUTREMURĂTÓR , - OÁRE , cutremurători , - oare , adj . Care zguduie , înfioară , impresionează profund ; îngrozitor , groaznic . - Cutremura + suf . - ... CUTREMURÁ , cutrémur , vb . I . 1. Refl . ( Despre pământ ) A se zgudui din cauza unui cutremur ( 1 ) . 2. Refl . și tranz . Fig . A ( se ) înfiora , a tresări sau a face să ... ... DUDUÍ , dúdui , vb . IV . 1. Intranz . ( Despre pământ , clădiri , ferestre etc . ; la pers . 3 ) A se zgudui , a se cutremura , a bubui ( din cauza unor lovituri , explozii etc . repetate ) . 2. Intranz . ( Despre motoare , mașini etc . ; p . ext . despre ... ... DURDUÍ , pers . 3 dúrduie , vb . IV. ( Reg . ) 1. Intranz . A dudui ( 2 ) , a hurui . 2. Tranz . fact . A zgudui Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române... |
||