VOMĂ - Definiția din dicționar

Vezi și:VOMAT, VOMA, VOMARE, FLEGMĂ, REGURGITAȚIE, TOXICOZĂ, VOMISMENT, VOMITA, VOMITARE ... Mai multe din DEX...

Forme cu și fără diacritice ale cuvântului VOMĂ: VOMA.

VOMĂ - Definiția din dicționar

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

VÓMĂ, vome, s.f. Expulzare prin esofag și pe gură a conținutului stomacului, uneori și al intestinului subțire, provocată de contracțiile spastice ale diafragmei și ale mușchilor abdominali; vomare, vomitare, vomisment. - Din voma (derivat regresiv).

Sursa : DEX '98

VÓMĂ s. 1. v. vomitare. 2. vărsătură, vomare, (pop.) borâtură. (\~e repetate din cauza indigestiei.) 3. (concr.) vărsătură, (rar) vomătură, (pop.) borâtură.

Sursa : sinonime

vómă s. f., g.-d. art. vómei; pl. vóme

Sursa : ortografic

VÓM//Ă \~e f. Expulzare pe gură a conținutului stomacal. /v. a voma

Sursa : NODEX

VÓMĂ s.f. Vomitare. [< voma].

Sursa : neologisme

VÓMĂ s. f. vomitare. (< voma)

Sursa : neoficial

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

Rezultate suplimentare

Rezultate din Literatură pentru VOMĂ

Rezultatele 1 - 1 din aproximativ 1 pentru VOMĂ.

Gelu Vlașin - 15:28

Gelu Vlaşin - 15:28 â†�â†� 15:03 15:28 de Gelu Vlașin ( Atac de panică ) 15:55 â†’â†’ bat străzile dement ca-ntr-o poveste cu proști caut baba cloanța să-mi descânte vrăji cu bani mulți pe care să-i mestec de zor - mi-a spus un pitic - de la circul de stat am mai fost undeva într-o crâșmă cu târfe una roșcată s-a dat la mine sfinte sisoie! doi în chiloți băuseră rasputin cu bere verzuie și de mirare chelnerul se dilată tavanul întreg e o pată tu te-ai împrăștiat între birou și bibliotecă sexul atârnă ca un candelabru spart n-ai nici urechi parcă ți le-au ronțăit păianjeni uriași nasul ți-e vânăt ochiul de sticlă s-a rostogolit pe cimentul - valiză totul s-a umplut de vomă (iar sunt în

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru VOMĂ

Rezultatele 1 - 9 din aproximativ 9 pentru VOMĂ.

VOMAT

... VOMÁT , - Ă , vomați , - te , adj . Dat afară pe gură , debordat . - V. voma

VOMA

VOMÁ , vomez , vb . I . Tranz . A vomita , a vărsa , a

VOMARE

... VOMÁRE , vomări , s . f . Faptul de a voma . - V. voma

FLEGMĂ

FLÉGMĂ , flegme , s . f . 1. Mucozitate vâscoasă , purulentă , provenind din diferite părți ale aparatului respirator și eliminată prin tuse sau vomă ; expectorație . 2. Fire a omului nepăsător , cu sânge rece ; nepăsare , calm , indiferență ,

REGURGITAȚIE

REGURGITÁȚIE , regurgitații , s . f . Întoarcere în gură a alimentelor din stomac sau esofag , care are loc fără efort de

TOXICOZĂ

TOXICÓZĂ , toxicoze , s . f . Infecție gravă a copiilor mici , manifestată prin diaree , vomă , denutriție

VOMISMENT

VOMISMÉNT , vomismente , s . n . Vomitare ,

VOMITA

... Tranz . A da afară prin esofag și pe gură mâncarea ajunsă în stomac ( și în intestinul subțire ) ; a vărsa , a voma

VOMITARE

VOMITÁRE , vomitări , s . f . Faptul de a vomita ; vomă , vomisment . - V.