Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:ABOLI, CONVENIENȚĂ, DATINĂ, NONCONFORMIST, OBICEI, PARLAMENTAR, RITOLOGIE, UZ ... Mai multe din DEX...

UZANȚĂ - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

UZÁNȚĂ, uzanțe, s.f. Practică uzuală; regulă, obicei statornicit. - Din fr. usance, it. usanza.

Sursa : DEX '98

 

UZÁNȚĂ, uzánțe, s.f. 1. Mod de a proceda, de a lucra propriu pentru un anumit lucru, pentru o anumită activitate. 2. Obicei, datină, cutumă; uzaj (2). 3. (Jur.) Uzanțe diplomatice = totalitatea practicilor în relațiile diplomatice dintre state. (din fr. usance, it. usanza)

Sursa : neoficial

 

UZÁNȚĂ s. 1. v. datină. 2. v. cutumă. 3. obicei, regută, rânduială, tipic, uz, (înv.) șart. (Care e \~ în aceste împrejurări?) 4. v. conveniență.

Sursa : sinonime

 

uzánță s. f., g.-d. art. uzánței; pl. uzánțe

Sursa : ortografic

 

UZÁNȚ//Ă \~e f. Obicei statornicit de mult timp; practică uzuală; conveniență; convenție. /usance, it. usanza

Sursa : NODEX

 

UZÁNȚĂ s.f. 1. Mod, fel de a proceda, de a lucra, propriu pentru un anumit lucru sau pentru o anumită activitate. 2. Obicei, datină, uz, cutumă. [Cf. fr. usance, it. usanza].

Sursa : neologisme

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru UZANȚĂ

 Rezultatele 1 - 9 din aproximativ 9 pentru UZANȚĂ.

ABOLI

ABOLÍ , abolesc , vb . IV . Tranz . A desființa o instituție , o stare sau anumite uzanțe ; a anula în mod legal și oficial o lege , o hotărâre

 

CONVENIENȚĂ

... CONVENIÉNȚĂ , conveniențe , s . f . ( Mai ales la pl . ) Regulă de purtare impusă de o anumită societate ; uzanță

 

DATINĂ

... DÁTINĂ , datini , s . f . 1. Obicei sau deprindere consfințită în timp și devenită tradițională pentru o colectivitate de oameni ; tradiție , uzanță

 

NONCONFORMIST

NONCONFORMÍST , - Ă , nonconformiști , - ste , adj . , s . m . și f . ( Persoană ) care nu acceptă , nu se conformează uzanțelor stabilite , care are convingeri proprii ; persoană care dovedește originalitate ;

 

OBICEI

... mod de a se purta , de a se îmbrăca , rânduială , uz etc . comune unui popor sau unei comunități omenești ; datină , tradiție , uzanță

 

PARLAMENTAR

PARLAMENTÁR^2 , - Ă , parlamentari , - e , s . m . , adj . 1. S . m . Persoană delegată să ducă tratative . 2. Adj . Care ține de parlamentare , privitor la parlamentare . PARLAMENTÁR^1 , - Ă , parlamentari , - e , adj . , s . m . I. Adj . 1. Care ține de parlament , privitor la parlament ; din parlament . 2. Conform uzanțelor din parlament ; p . ext . care este de o politețe rigidă ; ceremonios , protocolar . II. S . m . Membru al unui

 

RITOLOGIE

RITOLOGÍE s . f . Ramură a mitologiei și religiei care studiază ritul , ritualul și ritualismul ca părți constitutive ale unor uzanțe culturale cu caracter regulat , referitoare la superstiții și credințe

 

UZ

... a folosi ceva ; întrebuințare , folosire ; folosință . 2. Spec . ( Jur . ) Dreptul de a se folosi de un lucru care este proprietatea altuia . 3. Uzanță