|
|
||
Vezi și:ÎNGÂMFA,
MĂREȚ,
ORGOLIOS,
SEMEȚ,
SEMEȚI,
SUPERB,
SUPERIORITATE,
VANITOS,
ZADARNIC
... Mai multe din DEX...
TRUFAȘ - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. TRUFÁȘ, -Ă, trufași, -e, adj. 1. (Adesea substantivat) Plin de trufie, peste măsură de mândru, de orgolios; înfumurat, arogant, îngâmfat. ** Care arată, care manifestă trufie, mândrie, îngâmfare. Privire trufașă. 2. Măreț, grandios, superb. - Trufă^2 + suf. -aș.Sursa : DEX '98 Trufaș ≠ modestSursa : antonime TRUFÁȘ adj. v. falnic, grandios, impozant, impresionant, impunător, maiestos, măreț, monumental, semeț, splendid, superb.Sursa : sinonime TRUFÁȘ adj. 1. v. îngâmfat. 2. mândru, orgolios, semeț, (rar) superb. (Manifestă un \~ dispreț pentru cei din jur.) 3. v. obraznic.Sursa : sinonime trufáș adj. m., pl. trufáși; f. sg. trufáșă, pl. trufáșeSursa : ortografic TRUFÁȘ \~ă (\~i, \~e) și substantival 1) (despre persoane) Care este plin de trufie; foarte mândru; orgolios; vanitos; infatuat. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care denotă trufie. Vorbă \~ă. 3) Care este plin de mândrie și demnitate; măreț; falnic; semeț. /trufă + suf. \~așSursa : NODEX Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru TRUFAȘRezultatele 1 - 10 din aproximativ 83 pentru TRUFAȘ. Dimitrie Bolintineanu - Dumbrava Roșie Dimitrie Bolintineanu - Dumbrava Roşie Dumbrava Roșie de Dimitrie Bolintineanu Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV I Albert face știre lui Ștefan cel Mare — ,,Să depui puterea și-armele barbare!" Pentru-aceste zise, domnul îi scria Aste vorbe dalbe: — ,,Vino de le ia!" Iar la-ai săi le zice: — ,,În această lume Cât cerescul soare va purta un nume, Nimeni nu va spune, cât am viețuit, Că a călcat străinul ăst pământ iubit Și-a găsit în țară cugete-njosite, Inimi degradate, brațe putrezite! Nu cătați mulțimea celor ce sosesc Și ascund în umbră soarele ceresc. Inima la doruri e mai călduroasă, Steaua-n noapte luce, e mai luminoasă!" Zice; cere calu-i... Brava lui armie Spre câmpia luptei pasă cu mândrie. II Ce-ai făcut vitejii plini de bărbăție, O, trufașe rege! Ieri, tu, cu mândrie, Le-mpărțeai al țării lăudat pământ, Astăzi n-au nici locul unui strâmt mormânt. Plângi, trufașe rege, căci a ta mândrie A lovit cu moarte splendida Lehie! III Mii de pluguri ară. La fiece plug, Zece câte zece robii leși se-njug. Astfel ară câmpul; iar prin arături, Tot ... Constantin Negruzzi - Melancolie (Negruzzi) ... Căci condusă de natură spre mai tinere gândiri, Cu plăcere-și amintește trecutele suferiri. Vezi părâul acest trândav, scăldând pajiștea cea verde, Cum prin flori trufaș se primblă, și subt arce verzi se pierde? Valul său pare că poartă lacrimi limpezi și oftări, Îndemnând cu-a sa murmură la ... Constantin Stamati - Înțelepciunea lui Solomon Constantin Stamati - Înţelepciunea lui Solomon Înțelepciunea lui Solomon de Constantin Stamati Deșertăciunea deșertăciunilor, toate sunt deșertăciuni. În tânăra floare a tinerei vârste, Gustăi fericirea unui amor fraged; Dar vai! veșteziră amabila floare, Ce-mi mângâia ochii cu-a sa frumusețe! Deci pierind ca visul acea fericire, Am zis: și amorul e deșertăciune! Când eram în vârstă am iubit răsfățul, Am iubit averea, mă desfătam dulce; Dar tocmai atuncea când trăiam mai bine, Supărări, urâtul îmi amără viața; Deci la bătrânețe m-am lăsat de toate, Și am zis: răsfățul e deșertăciune! Am căutat drumul să afl-adevărul, Am vrut să știu cursul ființelor toate, Dar este dat nouă ca să aflăm cheia Misterului lumii pentru omenire? Când mințile noastre sunt părere numai, Și învățătura — o deșertăciune. De ce se dă nouă glorie, putere. Când n-avem putere pe a noastre soarte, Și pe-a noastre inimi s-avem stăpânire? Apoi suntem oare în starea aceea S-alinăm durerea altora ce sufăr? Deci și soarta noastră e deșertăciune! În palaturi mândre, din chedru durate, În grădini frumoase, verzi și răcoroase, Pe moile brațe sirenilor mele, Ascultam rostirea amorului fraged... Simțeam însă ... Ștefan Octavian Iosif - Blestemul bardului Ştefan Octavian Iosif - Blestemul bardului Blestemul bardului de Ludwig Uhland , traducere de Ștefan Octavian Iosif Publicată în Convorbiri literare , an. XXXV, nr. 8, 1 august 1901. De Uhland A fost de mult un mîndru castel, cu vîlfă mare, Strălucitor departe pîn' la albastra mare, Și-n jurul lui prin parcuri, cu înflorite-alee, Săltau fîntîni vioaie în joc de curcubee. Domnea un crai acolo, în țări și prăzi avut. În tron de fier sta palid și de supuși temut ; Căci cugetu-i e spaimă, privirea lui — urgie, Și bici e tot ce spune, și sînge-i tot ce scrie. Spre-acest castel veniră doi călăreți de frunte, Cu plete blonde unul, iar celălalt — cărunte. Bătrînul bard cu harfa-i, pe-un roib împodobit ; Pășea alături sprinten tovarășul iubit. — Copilul meu, fii gata, grăi bătrînul lin, Adînc din pieptu-ți smulge și cîntă viers deplin. Revarsă dor și patimi, tot sufletul în el, Să-nduioșem pe craiul cu inimă de-oțel. Sub bolți străvechi, în sala măreață ei intrau ; Și craiul și crăiasa pe tron acolo stau : El — fioros ca zarea din noduri sîngerată. Ea — gingașă ca luna, la dreapta lui s-arată. ... Alexandru Macedonski - Rondelul Franței burgheze Alexandru Macedonski - Rondelul Franţei burgheze Rondelul Franței burgheze de Alexandru Macedonski Unde este marea Franță? Ce văd ochii, te sfâșie. Oh! neroada burghezie, Și trufașa ignoranță. Cerul este de leșie. Un lințol pentru speranță, Unde este marea Franță? Ce văd ochii, te sfâșie. Între minte și prostie S-a scurtat orice distanță. -- Vrut-au toți egali să fie, Și sunt toți, cu siguranță. -- Unde este marea Alexandru Macedonski - Rondelul uriașului Alexandru Macedonski - Rondelul uriaşului Rondelul uriașului de Alexandru Macedonski Monstruos se-ntinde-orașul. Viciul joacă-n el pe brânci. Are case, lanț de stânci. Dracii-n toate și-au locașul. Rânjitor pândește-apașul, Floarea mlaștinii adânci, Monstruos se-ntinde-orașul. Viciul joacă-n el pe brânci. De cum n-ai ce să mănânci, Face-ndată pe trufașul, Și-n mocirlă dându-ți brânci, El rămâne uriașul. -- Monstruos se-ntinde- Alexandru Macedonski - Zi de iarnă Alexandru Macedonski - Zi de iarnă Zi de iarnă de Alexandru Macedonski Se-nnorează ceru-albastru, Nici o floare, nici un astru, Căci și cer ca și pământ Pus-au vara în mormânt. Toate frunzele-adorate Zboară-n vânt amestecate... Corbi și ciori-nnegresc pe sus... Rândunelele s-au dus. Fulguiește de ninsoare În pustiile ogoare, Urlă crivățu-n copaci... Vai de oamenii săraci. De la munte pân' la baltă Numai crivăț ce te saltă; Numai cer posomorât Peste câmpul mohorât. Bătătura e pustie De belșug și veselie, Și de-al verii cântec viu Orice suflet e pustiu. Sus la stânele din munte Pe zăpadă își fac punte Lupi prădalnici și mișei... Vai de turmele de miei. Pestetot numai zăpadă, Ce s-adună în grămadă Sau se-mparte-n fel de flori Sub ai vântului fiori. Prin pădurea troienită Nu e cracă nenflorită, Dar în loc de ghiocei Pretutindeni e polei. De prin coșuri iese fumul Ce mereu își trage drumul Sub al iernii cer senin... Vai de cei fără cămin. Prin orașe umblă-n sănii Fel de feluri de jigănii Ce-năuntru nici nu-ncap De samur și de sângeap. Tot prin falnice locașe Își duc frunțile trufașe, Dar ... ... țară în țară trecea În urmă-i coloane de flăcări zbucneau din cetăți năruite Și-n vuietul crâncen al morții, sub negrele stoluri de corbi, Trufaș, împăratul călare, cu rânjet privindu-și isprava, Prin râuri de lacrimi și sânge, pe punte de leșuri trecea. Dar iată că tocmai în ceasul când ... Alfred de Vigny - Scăldătoarea unei cucoane românce ... intrând cucoana se scaldă cu desfătare, Și privind a sale grații se zâmbește uneori... Apoi din feredeu iese sprijinită de curtence, În crevat trufaș se culcă sub șalurile subțiri; Și jupâneasa bătrână începe trupul să-i frece Cu spirturi de dânsa stoarse din crini și din trandafiri. Iar ca ... Cincinat Pavelescu - Apologia dracului Cincinat Pavelescu - Apologia dracului Apologia dracului de Cincinat Pavelescu (Jean Richepin) FRAGMENT Tatălui meu O, da! eu sunt urâtul, învinsul, blestematul. El marele, eu micul, el totul, eu nimic; El zis-a că prin mine născutu-s-a păcatul, Dar eu vă sunt amic. El zis-a că-nșelat-am pe întâiul vostru tată, Dar dulce era mărul oprit, și l-a gustat, Gând raiul i se smulse în ora blestemată, Tot eu l-am ajutat. I-am spus: ți se închide grădina nemuririi; Supremul te gonește din sântul paradis, Dar vino, căci în lume, locaș al fericirii Un altul ți-am deschis. Voind apoi să vadă pe oameni în durere Le zise: pâinea-n lacrimi muiați-o s-o mâncați; Atunci le-am dat speranță, răbdare și putere, Și ei au fost scăpați. Pe om dorind să-l vadă urât de-a lui soție, Să nască hotărât-a femeia în suspin, Iar eu le-am dat plăcerea, izvor de poezie, Să-și uite orice chin. Când dânsa îl va strânge la pieptul ce palpită, Când buzele pe buze șopti-vor amoros, Eternul din a ... Cincinat Pavelescu - E scris ca regii să se-ngrașe Cincinat Pavelescu - E scris ca regii să se-ngraşe E scris ca regii să se-ngrașe de Cincinat Pavelescu În maiestatea lor trufașe Și spre sporirea gușilor, E scris ca regii să se-ngrașe Din sângele Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru TRUFAȘRezultatele 1 - 10 din aproximativ 10 pentru TRUFAȘ. ... Refl . A se mândri , a se fuduli , a se făli ; a fi încrezut , a fi trufaș ... e , adj . 1. Care trezește admirație , care se impune prin calități deosebite , excepționale ; grandios , impunător , falnic , maiestuos , fastuos . 2. ( Înv . și reg . ) Mândru , semeț ; îngâmfat , trufaș ... ORGOLIÓS , - OÁSĂ , orgolioși , - oase , adj . Plin de orgoliu , vanitos ; mândru , încrezut , trufaș ... SEMÉȚ , - EÁȚĂ , semeți , - e , adj . 1. ( Adesea substantivat ) Mândru , falnic , măreț ; trufaș ... 1. A se făli , a se mândri , a se îngâmfa , a - și da importanță ; a deveni trufaș ... SUPÉRB , - Ă , superbi , - e , adj . 1. Plin de grandoare , măreț , impunător ; impresionant . 2. Foarte frumos , excepțional de frumos . 3. ( Rar ) Mândru , semeț ; orgolios , îngâmfat , trufaș SUPERIORITÁTE s . f . Stare a ceea ce este superior ; faptul de a fi superior ; atitudine ( trufașă ) a celui ce se crede sau este superior altora . [ Pr . : - ri - ... VANITÓS , - OÁSĂ , vanitoși , - oase , adj . Plin de vanitate ; orgolios , îngâmfat , înfumurat , trufaș ... ZADÁRNIC , - Ă , zadarnici , - ce , adj . 1. ( Adesea adverbial ) Care este fără folos , fără rost , nefolositor , inutil . 2. ( Înv . ) Vanitos , trufaș |
||