|
|
||
|
Vezi și:CONTEMPORAN,
LUME,
MIRMECOFIL,
NEMURIRE,
NEMURITOR,
PĂȚIT,
PĂDUCHE,
PĂDUREAN,
PARAZIT,
PARAZITAR,
SIHĂSTRIE
... Mai multe din DEX...
TRĂIASCĂ! - cuvântul nu a fost găsit. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru TRĂIASCĂ!Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 1058 pentru TRĂIASCĂ!. Nicolae Văcărescu - A trăi fără-a iubi ... Nicolae Văcărescu - A trăi fără-a iubi 6 [A trăi fără-a iubi] de Nicolae Văcărescu A trăi fără-a iubi, Mă mir ce trai o mai fi ! A iubi făr-a simți, Mă mir ce dragoste ... Ion Luca Caragiale - Sub ce regim trăim! Ion Luca Caragiale - Sub ce regim trăim! Sub ce regim trăim! de Ion Luca Caragiale O probă nouă de destrăbălarea în care a ajuns administrația sub acest regim ne-o aduc foile opoziției. De necrezut, dar adevărat. Ar gândi cineva că ne aflăm într'o țară barbară. Judece oricine. Doamnei Eufrosina Catargiu, soția d-lui Lascăr Catargiu, primul consilier al M. Sale Regelui Carol I, care rămâne surd la repețitele plângeri ale Națiunii, lăsând astfel reacțiunea să sape cât mai adânc un abiz între Coroană și Națiune, i s'a furat pe calea ferată un geamantan. Stăm bine de tot !... Acu închipuiască-și oricine. Daca bagajul soției primului ministru, care stă la putere prin voința regală, este expus la așa accidente, ce trebue să sufere pe căile noastre ferate bagajele damelor din opoziție, și mai ales ale George Topîrceanu - Deschiderea stagiunii. Săptămâna Caragiale ... Polițaii de astăzi nu mai sunt așa. Pristanda nu mai există. De aceea publicul a găsit că piesele lui Caragiale nu vor putea trăi, că ele sunt deja demodate, fiindcă tipurile lui au dispărut... S-ar părea că marele Caragiale trebuie să se supună acestei fatalități. Că opera lui ... Că un personagiu viu împărtășește și soarta noastră: moare. Să nu ne înșelăm însă. Pristanda a murit ca tip , dar trăiește și va trăi ca om. Strigătul lui: „famelie mare, renumerație micăâ€� e atât de omenesc, atât de puțin special! Grija lui pentru soarta acestei “fameliiâ€�, dragostea ... cuvintele lui obișnuite Caragiale a pus o profundă tristețe. Pristanda se încovoaie și râde prefăcut. Pristanda e mincinos și laș, fiindcă nu poate trăi altfel. Dacă nu s-ar purta așa, el ar fi aruncat pe drumuri împreună cu cele „paispceâ€� suflete. Cinstea sau „fameliaâ€�! Din această ... sută dintre oameni n-ar ieși mai curați decât bietul Pristanda. Iată pentru ce cred că el are destul fond general-omenesc, ca să poată trăi. Și tot astfel și celelalte personagii din comediile lui Caragiale (afară de două-trei excepții) — oricât de locale și de speciale ne-ar părea ... Emil Gârleanu - Părtaşul Părtașul de Emil Gârleanu Soldatul Pintilie Gheorghe era învinuit că furase în sâmbăta Paștilor câțiva saci cu orz și că apoi îi vânduse. Santinela ce încuviințase aceasta era adusă înaintea consiliului, ca părtașă la furt. Vinovatul mărturisise hoția. El o îndeplinise, pe când de santinelă la orzărie era Neculai Oană, recrut din anul acela, un biet om, luat în oaste pe nevăzutele, și pe care, de șase luni de zile de când venise, nu-l scoase nimenea din ceea ce știa el de acasă. De nepriceperea lui se feriseră toți comandanții de companie, ca de foc, și-l lăsaseră la boi. În săptămâna Patimilor soldații fură învoiți pe acasă. De sărbători e greu să pui mâna pe un om mai acătării, rămân ciurucurile. S-a zbătut bietul aghiotant, în dreapta, în stânga, până a dat, în grajd, cu ochii de Neculai Oană, care vorbea cu boii lui, dezmierdându-i pe grumaz. Valeu! Oană neică, zise aghiotantul, Maica Domnului mi te scoase în cale. Vino-ncoa, zmeule, să te înarmez ca pe sfântul Gheorghe. L-a înșfăcat de guler, l-a dus de l-a încins, ... Elena Liliana Popescu - Imn Existenței Elena Liliana Popescu - Imn Existenţei Imn Existenței de Elena Liliana Popescu Informații despre această ediție Dacă s-ar putea vreodată să auzi neauzitul, să privești în nevăzut și să afli neștiutul, ar urma iar începutul? I Ne-am întâlnit Odată, pe când întreaga Fire se concentrase-n Punctul atotcuprinzător – Atunci noi eram Unul, cuprinși în neclintire și nerostit Cuvântul de viață dătător, Fiindcă însuși Gândul din care să purceadă poruncă nu primise să poată fi gândit, Atunci când Ochiul nostru nu trebuia să vadă, când Lumea nu țâșnise în Spațiul neivit. Pe vremea-aceea Spațiul se contopea cu Timpul în liniștea adâncă din nemanifestat, Iertarea nu venise, de vreme ce Olimpul nu se născuse încă, neexistând Păcat. Impulsul de iubire nu hotărâse Clipa, o alta să-i urmeze, să-nsemne Început. Deplina armonie își măsura risipa, știind să guverneze tărâmul nenăscut. II Necunoscând tristețea și nici discernământul, sclav în eternitate, un univers închis lipsit de întuneric, cu Cerul și Pământul formând îngemănate un tainic Paradis, Pe când nu se trezise, în germene, mișcarea visând în așteptare la viața neștiută și prima zi din lume nu zămislise Zarea ca Soarelui cărare să-i fie așternută, Atunci, aflat el însuși ... Alexandru Macedonski - Noaptea de ianuarie Alexandru Macedonski - Noaptea de ianuarie Noaptea de ianuarie de Alexandru Macedonski I Deznădejde fioroasă, strălucitu-mi-ai pe frunte, Și încinsu-m-ai cu flăcări care-ntreg m-au mistuit, Nu mi-ai pus pe piept o stâncă, mi-apăsași pe el un munte, Dar mi-ai dat ș-a ta putere spre a nu fi de el strivit. Îmi făcuseși o coroană ce ca pietre nestemate Avea lacrimile mele ce luceau la focul tău; M-ai ținut în orice clipă cu simțirile-ncordate, Mi-ai fost soră preaiubită și mi-ai fost și crud călău. Ca Iacov frumos și tânăr ce-adormise la fântână, Deșteptat fără de veste de un înger lucitor, Mă chemași la luptă cruntă și ai vrut să-mi fii stăpână Și să-mi pui pe beregată uriașul tău picior... Ca Iacov intrai în luptă ș-am ieșit ca el de-asemeni, Și nici tu nu ești învinsă și nici eu învingător, Dar alături de-oboseală ne-am culcat ca niște gemeni Ș-am dormit, de este-o vreme, într-un somn îngrozitor. Lumea care este-o mare cu talazuri furtunoase Mi-a văzut a vieții navă ... Alexei Mateevici - Ce ne trebuie nouă%3F Alexei Mateevici - Ce ne trebuie nouă%3F Ce ne trebuie nouă? de Alexei Mateevici Am spus de multe ori că moldovenii trebuie să se deștepte, să muncească mult la învierea lor națională, adică la trezirea poporului lor, și să lupte pentru drepturile celea, la care năzuiesc toți binevoitorii lor. Am mai spus că toate acestea alcătuiesc nu un lucru de bună voie, care poate să fie lăsat și fără orice luare aminte, ci o datorie, căci, dacă nu va fi îndeplinită această datorie, apoi tot neamul nostru din Basarabia poate să fie șters, și atunci numai noi o să fim vinovați de pierirea noastră. Este foarte firesc lucru ca cititorul să se întrebe în ce stau îndeobște acele dreptăți, la care trebuie să ne gândim întotdeauna și care ne vor scăpa de întuneric și nevoi, dacă le vom dobândi. Trebuie să ne dăm bine seama de cele ce avem să cerem și să fie ele întipărite în mintea noastră tare și lămurit, ca să nu zică unul una, iar altul alta și astfel să ne încâlcim și să ne abatem din calea noastră. Pentru asta este de trebuință ca noi cu toții să ne înțelegem datoria noastră către noi ... George Coșbuc - Non omnis moriar George Coşbuc - Non omnis moriar Non omnis moriar de George Coșbuc La mormântul lui Timotei Cipariu Clădit-au grecii doară cetăți de fală pline Și temple mari și ziduri ciclopice-au zidit, Dar toată măiestria clădirilor eline, Columnele de marmur și templele divine, De mult s-au năruit. Trăiesc numai imagini, hrănite de-amintirea Condeiului istoric, ca vis numai trăiesc: Dar cine poate zice că le-a pierit mărirea? Ce cap va fi-ndărătnic să nege nemurirea Poporului grecesc? Nu murii țin pe-o gintă, căci murii pot să cadă; Nu oamenii fac neamul, căci ei se nasc și mor: Bărbații numai poartă putere și dovadă, Dar nu prin fier și lance, ei nu înving prin spadă, Ci-nving cu mintea lor. Se nasc, având în suflet mari, nobile destinuri; Trăiesc, ca să creeze, și trec ca niște regi. Umplând a lumii goluri, golind a mării plinuri, Ei mor deplânși de-o gintă și, chiar să moară-n chinuri. Nicicând nu mor întregi! Aceia sunt bărbații, cari pot s-alunge norii Națiunilor uitate prin noapte și sub fier, Bărbați superbi cari poartă menirile-Aurorii, Au larg avânt de vultur și-n șir, ca ... Dimitrie Anghel - Moartea babacului Dimitrie Anghel - Moartea babacului Moartea babacului de Dimitrie Anghel Publicată în Minerva , III, 945, 5 aug. 1911, p. 2. Sever e aspectul morții. Crepul de doliu face pată, mărginește lumina și întunecă. Noapte și zi, întuneric și lumină, neîmbinate lucruri, eternă vrăjmășie. Și cu toate aceste, funerara urzeală de umbră, neagra îmbrăcăminte ce intră în casă o dată cu moartea nu poate învinge de multe ori ridiculul vieții care lasă urme, nu poate alunga ironia ce se așază la căpătîiul postumului, nu e în stare să biruiască zîmbetul de veselie ce-l resimți in fața anumitor aspecte ale naturei, căci natura, în felul ei, nu e nici tristă, nici veselă, ci așa cum o vede (sic) ochii noștri în anumite momente. Cu aceste gînduri părăseam o casă unde apusese o viață, sătulă de a sălășlui o sută de ani în aceeași închisoare de lut. A muri nu e a rămînea cu ochii mari deschiși în infinit, așteptînd mîna pioasă ce-ți va închide pleoapele reci peste înmărmuritele globuri. Sufletul moare înaintea ochilor. Sub povara anilor mulți, cu vremea, el renunță și devine ca o oglindă moartă în care nu se mai ... Alphonse de Lamartine - Safo Safo de Alphonse de Lamartine (Elegie veche) Traducere de Constantin Stamati Zorile poliia munții sub care clocotea marea, Iar Safo tocmai pe piscul țărmului sta în picioare; A Lesbosului fecioare, lângă dânsa încimpite, Privea sub țărmuri noianul de groază încremenite! Atunci Safo, luând lira, sună în ea cu putere Și cântă aceste versuri cu un glas plin de durere: “O, grozave țărmuri, o, noian cumplit! Iată, făr’ de frică aici acum șez, Căci eu Afroditei vreau să m-oferez, Defăimându-i templul unde am servit... O, Posidoane puternic, cred că-mi vor fi mai plăcute A tale ape amare decât un trai osândit. Privește cu ce cunună mi-am împodobit eu fruntea, Privește această frunte ce de chinuri s-au zbârcit. Că acum îi coronată pentru a mea mormântare, Ca când pentru a mea nuntă, sau pentru o sărbătoare. Îmi spun că la tine, de nu m-amăgesc, Scapă orișicine de crudul amor; Îmi spun că prin tine acei ce iubesc Uită de tot focul acel arzător. Dar, o, Dumnezeu puternic, orice ajutor poți face, Eu rog a tale noianuri să curme ... Constantin Stamati - Safo Safo de Alphonse de Lamartine (Elegie veche) Traducere de Constantin Stamati Zorile poliia munții sub care clocotea marea, Iar Safo tocmai pe piscul țărmului sta în picioare; A Lesbosului fecioare, lângă dânsa încimpite, Privea sub țărmuri noianul de groază încremenite! Atunci Safo, luând lira, sună în ea cu putere Și cântă aceste versuri cu un glas plin de durere: “O, grozave țărmuri, o, noian cumplit! Iată, făr’ de frică aici acum șez, Căci eu Afroditei vreau să m-oferez, Defăimându-i templul unde am servit... O, Posidoane puternic, cred că-mi vor fi mai plăcute A tale ape amare decât un trai osândit. Privește cu ce cunună mi-am împodobit eu fruntea, Privește această frunte ce de chinuri s-au zbârcit. Că acum îi coronată pentru a mea mormântare, Ca când pentru a mea nuntă, sau pentru o sărbătoare. Îmi spun că la tine, de nu m-amăgesc, Scapă orișicine de crudul amor; Îmi spun că prin tine acei ce iubesc Uită de tot focul acel arzător. Dar, o, Dumnezeu puternic, orice ajutor poți face, Eu rog a tale noianuri să curme a ... Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru TRĂIASCĂ!Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 423 pentru TRĂIASCĂ!. CONTEMPORÁN , - Ă , contemporani , - e , adj . 1. Care există , trăiește , se petrece în zilele noastre , care se raportează la prezent , la epoca de față ; actual . 2. ( Despre oameni ; adesea substantivizat ) Care trăiește sau a trăit în același timp cu . . . , pe vremea . . . [ Var . : contimporán , - ă ... umană ; viață , existență . 2. ( În sintagmele ) Lumea albă = ( în basme ) viața pământească , în care trăiesc oamenii . Lumea neagră = ( în basme ) viața subpământeană , în care ar trăi duhurile rele . Lume de apoi ( sau lumea cealaltă , ceea lume ) = a ) ( în concepțiile religioase ) viața de dincolo de moarte ; b ) ( în basme ) regiune ... MIRMECOFÍL , - Ă , mirmecofili , - e , adj . , s . m . și f . 1. Adj . , s . f . ( Plantă ) pe care trăiesc furnici sau care este polenizată de către furnici . 2. Adj . , s . m . ( Animal ) care trăiește în simbioză cu ... NEMURÍRE s . f . 1. Calitatea de a fi nemuritor ( 1 ) ; faptul de a trăi veșnic ; stare a celui ce este nemuritor ; ( în limbajul bisericesc ) viață veșnică . 2. Amintire menită să reziste timpului , destinată să trăiască veșnic ; glorie ... NEMURITÓR , - OÁRE , nemuritori , - oare , adj . , subst . 1. Adj . , s . m . și f . ( În unele concepții religioase și în basme ) ( Ființă , suflet ) care nu moare niciodată , care trăiește veșnic . 2. S . m . Spec . Zeu , Dumnezeu . 3. Adj . Care este menit să reziste timpului , care este destinat să trăiască veșnic în amintirea oamenilor ; care este destinat gloriei , celebrității eterne ; nepieritor . - Ne - + PĂȚÍT^2 , - Ă , pățiți , - te , adj . ( Adesea substantivat ) Care a trecut prin multe încercări în viață , care a văzut și a trăit multe ; p . ext . cu experiență , încercat , experimentat . V. păți . PĂȚÍT^1 s . n . ( Rar ) Faptul de a păți ; întâmplare sau șir de întâmplări ( neplăcute ) pe care le trăiește cineva . - V. PĂDÚCHE , păduchi , s . m . 1. Nume generic dat mai multor specii de insecte parazite care trăiesc pe corpul oamenilor și al unor animale ( Pediculus ) . 2. Nume dat unor insecte parazite care trăiesc pe frunzele , ramurile sau tulpinile plantelor , hrănindu - se pe seama acestora . 3. Compus : păduche - de - lemn = PĂDUREÁN , - Ă , pădureni , - e , adj . , s . m . și f . 1. Adj . Care ține de pădure , privitor la pădure ; de la pădure , care trăiește sau se găsește în pădure . 2. S . m . și f . Persoană care trăiește într - o regiune de pădure sau de munte ori este originară de acolo . - Pădure + suf . - PARAZÍT , - Ă , paraziți , - te , adj . , subst . 1. Adj . , s . m . și f . ( Organism animal sau vegetal ) care trăiește și se hrănește pe seama altui organism , căruia îi provoacă adesea daune , boli sau chiar moartea . 2. Adj . , s . m . și f . Fig . ( Persoană ) care trăiește din munca altora , care nu produce nimic . 3. Adj . Fig . Care nu are un rol util , efectiv ; de prisos , inutil . 4. S . m . ( La pl . ) Perturbații electromagnetice de origine externă în transmisiile radiofonice , de telecomunicații etc . , cauzate de fenomene din alte aparate electrice sau din PARAZITÁR , - Ă , parazitari , - e , adj . 1. ( Despre organisme animale sau vegetale ) Care trăiește și se hrănește pe seama altui organism ; ( despre boli , simptome etc . ) care este pricinuit de un parazit ( 1 ) . 2. Fig . ( Despre oameni ) Care trăiește ca un parazit ( 2 ) , de parazit ; ( despre viața , modul de trai al oamenilor ) specific paraziților ( ... SIHĂSTRÍE , sihăstrii , s . f . 1. Faptul de a trăi Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române... |
||