Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:REGLAJ, REGULATOR, SERVOREGLARE, ȘUBER, BALANS, BANDĂ, CEREBEL, COLIMAȚIE, COMPOUNDARE, FERMENT ... Mai multe din DEX...

REGLARE - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

REGLÁRE, reglări, s.f. Acțiunea de a regla și rezultatul ei; reglaj. - V. regla.

Sursa : DEX '98

 

Reglare ≠ dereglare

Sursa : antonime

 

REGLÁRE s. 1. (TEHN.) aranjare, potrivire, reglaj. (\~ unui aparat electric.) 2. v. dirijare.

Sursa : sinonime

 

regláre s. f. (sil. -gla-), g.-d. art. reglării; pl. reglări

Sursa : ortografic

 

REGLÁRE s.f. Acțiunea de a regla și rezultatul ei; aranjare, potrivire; reglaj. [< regla].

Sursa : neologisme

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru REGLARE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 39 pentru REGLARE.

REGLAJ

... REGLÁJ , reglaje , s . n . ( Tehn . ) 1. Mod de realizare a reglării ; p . ext . reglare

 

REGULATOR

... stabilește regularitatea unei mișcări sau a unei funcții ; care îndrumează sau conduce . 2. S . n . Aparat sau instalație care efectuează un proces de reglare . 3. S . n . ( Jur . ; în sintagma ) Regulator de competență = act prin care organul de jurisdicție superior celor între care s - a ivit un ... de competență stabilește care dintre ele este competentă să judece conflictul . 4. S . m . și f . Persoană care stabilește , îndrumează sau conduce un sistem de reglare

 

SERVOREGLARE

... SERVOREGLÁRE , servoreglări , s . f . Reglare automată prin care forța exercitată asupra elementului activ al regulatorului este adusă la valoarea necesară printr - un aport de energie auxiliară . - Servo - + reglare

 

ȘUBER

... se reglează închiderea sau deschiderea unui orificiu de trecere pentru lichide sau gaze . 2. ( Min . ) Dispozitiv în formă de pâlnie , prevăzut cu un organ de reglare

 

BALANS

... BALÁNS , balansuri , s . n . 1. Mișcare de legănare a unui obiect ; pendulare , balansare . 2. ( În sintagmele ) Balans al culorilor = reglare a semnalelor video ale unui sistem de televiziune în culori , pentru obținerea reproducerii fidele a culorilor . Balans stereofonic = reglaj al unui ...

 

BANDĂ

BÁNDĂ^2 , benzi , s . f . 1. Fâșie de stofă , hârtie , de piele etc . cu care se înfășoară , se leagă sau se întărește ceva ; bantă . 2. ( în sintagmele ) Bandă de magnetofon = fâșie magnetizată pe care se imprimă și de pe care se pot reproduce sunete cu ajutorul magnetofonului . Bandă rulantă ( sau de transport , continuă ) = fâșie lată de piele , de cauciuc , de plăci metalice etc . , pe care se transportă automat materiale sau piese fabricate sau în curs de fabricație ; conveier . Lucru pe ( sau la ) bandă ( rulantă ) = sistem de lucru constând din operații executate succesiv de un șir de lucrători asupra unui obiect aflat pe o banda rulantă care trece prin fața fiecăruia dintre ei . Bandă de imagini = peliculă cinematografică . Bandă de circulație = fâșie lungă delimitată din partea carosabilă a unui drum , pe care pot circula în același sens numai un șir de vehicule . Bandă de rulment = partea de cauciuc din anvelopa unei roți de autovehicul care vine în contact cu pământul . 3. Margine elastică a mesei de biliard . 4. Șină care leagă cele două țevi ale unei arme de vânătoare . 5. Grup de frecvențe vecine sau apropiate ale unei radiații electromagnetice sau sonore . 6. ( în sintagmele ) Bandă ...

 

CEREBEL

CEREBÉL , cerebele , s . n . Parte a encefalului situată în regiunea posterioară și inferioară a emisferelor cerebrale , cu rol important în reglarea mișcărilor ; creierul

 

COLIMAȚIE

... COLIMÁȚIE s . f . ( Fiz . ) Reglare

 

COMPOUNDARE

... COMPOUNDÁRE s . f . Metodă de reglare a tensiunii la generatoare sau a turației la motoarele de curent continuu , care constă în excitarea suplimentară a mașinii ...

 

FERMENT

FERMÉNT , fermenți , s . m . ( Biol . ) Substanță proteică produsă de celule vii sau de microorganisme , care dirijează prin cataliză reacțiile de sinteză și de degradare din organismele animalelor , plantelor și microorganismelor , având un rol fundamental în reglarea proceselor metabolice ;

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...