Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:ACUSTIC, AUDIȚIE, RADIOFONIE, RADIORECEPTOR, RADIOTEHNIC, RADIOTELEMECANICĂ, RADIOTELESCOP, RECEPTARE, TELEGRAFIST ... Mai multe din DEX...

RECEPȚIONARE - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

RECEPȚIONÁRE, recepționări, s.f. Acțiunea de a recepționa și rezultatul ei. [Pr.: -ți-o-] - V. recepționa.

Sursa : DEX '98

 

RECEPȚIONÁRE s. 1. preluare, primire, (\~ mărfii.) 2. v. recepție. 3. (FIZ.) captare, înregistrare, prindere, receptare, (rar) captație. (\~ a undelor sonore.)

Sursa : sinonime

 

recepționáre s. f. (sil. -ți-o-), g.-d. art. recepționării; pl. recepționări

Sursa : ortografic

 

RECEPȚIONÁRE s.f. 1. Acțiunea de a recepționa și rezultatul ei; primire, luare în primire. 2. Receptare, captare a undelor sonore, luminoase etc. [< recepționa].

Sursa : neologisme

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru RECEPȚIONARE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 10 pentru RECEPȚIONARE.

ACUSTIC

ACÚSTIC , - Ă , acustici , - ce , adj . , s . f . I. Adj . Care emite , transmite sau recepționează sunete , care aparține acusticii ( II 1 ) , privitor la acustică . II. S . f . 1. Parte a fizicii care se ocupă cu studiul producerii , propagării și recepționării sunetelor . 2. Calitatea de a înlesni o ( bună )

 

AUDIȚIE

... de a audia muzică ; manifestare muzicală de amploare mai redusă decât concertul . 2. Identificare a sunetelor prin simțul auditiv . 3. ( Rad . ) Recepționare

 

RADIOFONIE

... RADIOFONÍE s . f . Sistem special de transmitere și de recepționare

 

RADIORECEPTOR

RADIORECEPTÓR , radioreceptoare , s . n . Aparat folosit pentru recepționarea undelor radiofonice ( prin antene ) , pentru transformarea lor în semnale sonore și transmiterea lor prin intermediul difuzoarelor ; radio ^

 

RADIOTEHNIC

RADIOTÉHNIC , - Ă , radiotehnici , - ce , s . f . , adj . 1. S . f . Ramură a tehnicii care se ocupă cu aplicațiile oscilațiilor și undelor electromagnetice de înaltă frecvență pentru transmiterea și recepționarea informațiilor . 2. Adj . Care ține de radiotehnică , privitor la radiotehnică . [ Pr . : - di -

 

RADIOTELEMECANICĂ

RADIOTELEMECÁNICĂ s . f . Ramură a telemecanicii care folosește undele radio pentru emiterea și recepționarea comenzilor . [ Pr . : - di - o - ] - Radio ^1 - +

 

RADIOTELESCOP

RADIOTELESCÓP , radiotelescoape , s . n . Instrument folosit la recepționarea și studierea undelor radiofonice emise de corpurile cerești . [ Pr . : - di -

 

RECEPTARE

... RECEPTÁRE , receptări , s . f . Acțiunea de a recepta și rezultatul ei ; înregistrare , captare , recepționare

 

TELEGRAFIST

TELEGRAFÍST , - Ă , telegrafiști , - ste , s . m . și f . Persoană specializată în transmiterea și recepționarea mesajelor telegrafice ; funcționar la un oficiu telegrafic care transmite și recepționează telegrame , manipulând un