Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:REBUTAT, REBUTARE ... Mai multe din DEX...

REBUTA - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

REBUTÁ, rebutez, vb. I. Tranz. A da, a trece (ceva) la rebut; a respinge un produs ca necorespunzător. - Din fr. rebuter.

Sursa : DEX '98

 

rebutá vb., ind. prez. 1 sg. rebutéz, 3 sg. și pl. rebuteáză

Sursa : ortografic

 

A REBUT//Á \~éz tranz. (produse) A trece la rebuturi; a considera ca necorespunzător cerințelor stabilite. /rebuter

Sursa : NODEX

 

REBUTÁ vb. I. tr. A da (ceva) la rebut; a respinge, a arunca (ca necorespunzător). [< fr. rebuter].

Sursa : neologisme

 

REBUTÁ vb. tr. a respinge (ceva) ca necorespunzător; a da un produs la rebut. (< fr. rebuter)

Sursa : neoficial

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru REBUTA

 Rezultatele 1 - 3 din aproximativ 3 pentru REBUTA.

REBUTAT

... REBUTÁT , - Ă , rebutați , - te , adj . Care este dat la rebut . - V. rebuta

 

REBUTARE

... REBUTÁRE , rebutări , s . f . Acțiunea de a rebuta și rezultatul ei ; operație de stabilire a rebuturilor . - V. rebuta