Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:RĂZUIRE, RĂZUIT, RĂZUITURĂ, ȘPĂCLUI, ȘPĂCLUIT, ȘPACLU, CUȚITOAIE, RĂȘPĂLUI, RĂȘPĂLUIT, RĂZĂLUI, RĂZĂLUIT ... Mai multe din DEX...

RĂZUI - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

RĂZUÍ, răzuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A îndepărta un strat subțire de pe suprafața unui lucru cu ajutorul unei unelte speciale. 2. A freca un corp de o unealtă sau cu o unealtă, pentru a obține un material mărunțit. - Rade + suf. -ui.

Sursa : DEX '98

 

RĂZUÍ vb. 1. v. rade. 2. a râcâi, (rar) a scobi. (A \~ pipa spre a o curăța.)

Sursa : sinonime

 

răzuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răzuiésc, imperf. 3 sg. răzuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. răzuiáscă

Sursa : ortografic

 

A RĂZU//Í \~iésc tranz. 1) (obiecte de lemn, de metal, de piele etc.) A prelucra cu ajutorul răzuitorului. 2) (legume, fructe, cașcaval etc.) A da prin răzătoare; a rade. /a rade + suf. \~ui

Sursa : NODEX

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru RĂZUI

 Rezultatele 1 - 3 din aproximativ 3 pentru RĂZUI.

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Sorcova

... și sări pe vatră. — Nu e, mamă, nu e fum, nu e nimic; geamurile — înghețate tun, cu frunze geruite, de nu le-ai răzui nici cu custura. — Grăbește, Irină, să-i duci ceva găteje, nițică mămăligă și ceva fiertură; să le aprinzi focul cum ăi ști, să le ...

 

Ion Luca Caragiale - Termitele...

Ion Luca Caragiale - Termitele... Termitele... de Ion Luca Caragiale UN MIC CAPITOL DE ISTORIE NATURALĂ, PENTRU POPOR Termitele sunt niște gângănii, sau gâze, cum le zice poporul la făpturile mici și delicate ale naturii, pe cari oamenii de știință le numesc în genere insecte. Pe termitele acestea, naturaliștii le numără în rândul insectelor, cum zic ei, nevroptere (dela cuvintele grecești nevron, adică nerv, și pteron, adică aripă); căci ele au aripioare străvezii, înăuntrul cărora se vede o țesătură deasă de firișoare nervoase. Ele trăesc în societate întocmită ca și furnicile: au o femeiușcă prăsitoare cu câțiva bărbătuși pe lângă ea, și pe urmă mulțime de soldați și de lucrătoare. Sunt la trup cam de mărimea furnicilor dela noi; de aceea popoarele le-au crezut întotdeauna că sunt furnici cu aripi. Sunt mai multe soiuri de termite; dar toate sunt săpătoare, și afară de asta, cea mai mare parte dintre ele sunt și constructoare; adică, sapă orice a clădit omul, ca pe ruinele clădirilor omenești, să-și clădească ele cuiburile și așezămintele lor. Trăiesc rozând din tot ce le iese 'n cale, tot ce pot roade; și de aceea sunt un așa vrăjmaș al oamenilor, că marele Lineu ...

 

Marius Marian Șolea - Desenul de sub culori

... intre și să te scrie, pe dinăuntru, ca pe un pergament executat și tratat corect, scris precis și aplicat, încât să nu se prea poată răzui

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru RĂZUI

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 17 pentru RĂZUI.

RĂZUIRE

... RĂZUÍRE , răzuiri , s . f . Acțiunea de a răzui și rezultatul ei ; răzuială , răzăluială , răzăluire . - V. răzui

 

RĂZUIT

... RĂZUÍT , - Ă , răzuiți , - te , adj . ( Despre obiecte ) De pe suprafața căruia s - a îndepărtat un strat subțire cu ajutorul unei unelte speciale . - V. răzui

 

RĂZUITURĂ

... RĂZUITÚRĂ , răzuituri , s . f . Faptul de a răzui ; ( concr . ) ceea ce rămâne în urma răzuirii , rămășițe căzute în urma răzuirii . [ Pr . : - zu - i - ] - Răzui

 

ȘPĂCLUI

... ȘPĂCLUÍ , șpăcluiesc , vb . IV . Tranz . A aplica , a răzui

 

ȘPĂCLUIT

ȘPĂCLUÍT , - Ă , șpăcluiți , - te , adj . Răzuit , netezit cu șpaclul . - V.

 

ȘPACLU

ȘPÁCLU , șpacluri , s . n . Unealtă formată dintr - o lamă triunghiulară de oțel cu mâner de lemn , folosită la netezit sau la răzuit tencuiala , chitul

 

CUȚITOAIE

CUȚITOÁIE , cuțitoaie , s . f . 1. Instrument format dintr - o lamă ascuțită de oțel ( cu două mânere la capete ) , folosit în tâmplărie , dogărie , tăbăcărie etc . pentru cioplit , curățat , îndreptat , răzuit . 2. Unealtă tăietoare de oțel având o lamă plană sau curbă , prevăzută cu un mâner , folosită de potcovar pentru îndreptarea și curățirea copitelor . [ Pr . : - toa - ie ] - Cuțit + suf . -

 

RĂȘPĂLUI

... RĂȘPĂLUÍ , rășpăluiesc , vb . IV . Tranz . A prelucra suprafețele corpurilor metalice sau nemetalice cu rașpelul ; a pili , a răzui

 

RĂȘPĂLUIT

RĂȘPĂLUÍT , - Ă , rășpăluiți , - te , adj . Pilit , răzuit , zgâriat cu rașpelul . - V.

 

RĂZĂLUI

... RĂZĂLUÍ , răzăluiesc , vb . IV . Tranz . ( Reg . ) A răzui

 

RĂZĂLUIT

RĂZĂLUÍT , - Ă , răzăluiți , - te , adj . ( Reg . ) Răzuit . - V.

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...