|
|
||
|
Vezi și:GROBIAN,
MÂRLAN,
MOJIC,
NĂRĂVIT,
PUȘLAMA,
RĂZGÂIAT,
CURMEI
... Mai multe din DEX...
PROST CRESCUT - cuvântul nu a fost găsit. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru PROST CRESCUTRezultatele 1 - 10 din aproximativ 151 pentru PROST CRESCUT. Urmuz - Plecarea în străinătate ... ce bănui că el ar fi avut cu o focă. Totuși, conștientă de îndatoririle ei de soție și pentru a nu se arăta prost crescută, îi oferi la plecare ouă lipii, un caiet de desen de Borgovanu și un zmeu cu speteze “din patruâ€�, pe cari el le ... Ion Luca Caragiale - O invenție mare ... ei? - Da unde-mi fac eu vacul, stăpâne? la ei și cu ei: ziua și noaptea nelipsit, nici în somn nu-i las... Cine-i crește? cine-i îngrijește? cine-i îndeamnă la bine? Da dacă-s proști?... De când îi tot dăscălesc eu? giaba: sunt grei de cap. - Bine, bine ... Alecu Russo - Despre "Steaua Dunării" ... cuvântologiei să lipsească cât mai mult se poate. Dă-ne idei multe și bune în limba proastă, și cititorii te vor binecuvânta, și Steaua va crește, de s-a face un soare. Hristos nu a spus oare că vorbește pentru proști și lipsiți, și oare slut vorbea ... Ștefan Octavian Iosif - O viață Ştefan Octavian Iosif - O viaţă O viață de Ștefan Octavian Iosif În amintirea lui Ștefan Petică și a altora Târziu se face ziuă, curând se face seară În odăița scundă din strada solitară. Hârțoage prin unghere și patul la perete, Iar lângă pat, pe masă, hârtii împrăștiete, Și-n negură eternă, o lampă mititică Abia îngân-o rază, de-ai crede că i-e frică... Ci totuși nopți de-a rândul, ea arde cu credință, Și zarea ei hrănește o dulce suferință În ceasurile triste de grea singurătate, Când numai vântul plânge pe uliți depărtate... Atunci ea luminează pe-un tânăr stând la masă Cum scrie și citește sau câteodată-și lasă Încet pe mână capul... Și cine știe unde, În care lumi și vremuri gândirea lui pătrunde, Când cată-n zarea lămpii ce-alăturea veghează Și-i încunună fruntea cu firava ei rază... Dar câteodată lampa, sătulă de veghere, Își pâlpâie-n feștilă lumina care piere Și umbre cresc și joacă pe ziduri și podele... Tresare visătorul atunci privind la ele, Oftând închide cartea sau lasă manuscrisul, Ca-n așternut să-și toarcă pe întuneric visul... A doua zi se scoală, se- ... George Ranetti - Rapsodia Dâmboviței ... Și Destinul a fost mare imbecil Când în București te puse și nu te-a pus la Mizil! [...] Apa îndeobște este prost lichid, nu mai e vorba: Scuza-i că din ea poți face baie ori o acră ciorbă... Însă niciodată apa nu s-a-nfățișat ... Ion Luca Caragiale - Inovațiune ... Luca Caragiale - Inovaţiune Inovațiune de Ion Luca Caragiale Moftul artificial Primim dela un vechiu moftangiu român, un bărbat de spirit, când îl are, și nu prost, pentrucă știe când nu-l are, scrisoarea de mai jos, căreia ne grăbim a-i da loc cu bucurie în coloanele noastre. Este ... credeți, că e natural ? De loc... Dacă ar fi om ca toți oamenii, natural, nu s'ar uita printr'un ochiu ca să vază mai prost decât cu doi... n'ar avea monoclu; prin urmare iată un moftangiu artificial. Luați-i monoclul, va rămâne om ca toți oamenii, și nu ar ... Alexei Mateevici - Câteva colinde de Sfântul Crăciun ... nvățați, Ei vor trăi și-i vor învăța. — La cei mici dar ce le vom da? Le vom da cai mândri, ne-nvățați, Vor crește și-i vor învăța. V Din Maica Precista s-au născut Domnul Hristos pe pământ. Lui Iuda i-au fost urât: Iuda, iubitor de bani ... că închipuirea aceasta adeseori este foarte greșită și deci nu se potrivește cu învățătura sfintei biserici. Colindele deci numai ne arată cum își închipuiește norodul prost Mihai Eminescu - Andrei Mureșanu (Tablou dramatic într-un act) Mihai Eminescu - Andrei Mureşanu (Tablou dramatic într-un act) Andrei Mureșanu de Mihai Eminescu (Tablou dramatic într-un act) Persoane: MUREȘANU, MORS, GENIUL LUMINEI (Scena înfățișează un peisagiu de-o romanticitate sălbatecă în munți. Pe de o parte stânci crăpate  unele țepene, altele răsturnate de alta brazi acățați de vârfuri de stânci, unii frânți și răsturnați de vijelii și torente. În fund se văd ruinele încă fumegânde a unui sat de colibe  risipite ca cuiburi mari în dosul stâncelor. Mai în avanscenă, turnul vechi și negru a bisericei satului. Biserica de lemn, cu ferestre mari cu zăbrele, cu muri parte risipiți, cu acoperământ de șindrile negre și mucezite. Asupra întregului plan se revarsă o galbenă lumină de lună. Avanscena o cuprinde de-a curmezișul un trunchi răsturnat, putred, pe care Mureșanu șade visător. De tot în fund, codri și munți. Clopotul sună dogit 12 ore. Miezul nopții. În vremea asta se scoală Mureșanu.) Tresare miazănoaptea în inima de-aramă A turnului de piatră. Lin stelele se-nhamă La carul lunei blonde. Prin vămile veciei Nici vremea nu le trece cu visele mândriei, Nici suflete nu intră, nici suflete nu ... ... Îmbracă-te-n podoabe, țară sfântă, Să nu mai știe nimeni ce te doare! . . . . . . . . . . . . . . . . Dar ce e, Doamne, vuietul acesta? Ce-i hreamătul acesta care crește? Se zguduie pământul și mugește, Ca marea, când o biciuie tempesta. Se-nalță flăcări, brațe desperate, Spre ceru-ntunecat, pustiu și rece. Năprasnic vântul nebuniei ... Grigore Alexandrescu - Privighetoarea în colivie Grigore Alexandrescu - Privighetoarea în colivie Privighetoarea în colivie de Grigore Alexandrescu O cântăreață privighetoare, De mică prinsă, stă la închisoare, Și colivia i-era locaș. Vreme la mijloc multă trecuse, Dar ea să uite tot nu putuse De unde-a luat-o omul vrăjmaș. Nencetat tristă gândea cu jale L-a tinereții veselă vale, L-acele crânguri, l-acel izvor, Unde l-a nopții lină tăcere Ea a vieții cânta plăcere, Razele zilei, dulcele-amor. La câte păsări sunt zburătoare, Sloboda viață e lucru mare; Natura este patria lor. Așa și mica pasărea noastră, Care de minte era cam proastă, Căta mijloace să scape-n zbor. Astă dorință e lăudată, Când e-ntărită pe judecată Și când folosul e prevăzut; Dar ea uitase că mai-nainte O-nștiințase un pui cuminte Că vrând să zboare mulți au căzut. Ea n-avea aripi. Fără mijloace, O păsărică ce poate face, Decât supusă soartei a fi, Sau să aștepte până să-i crească Smulsele aripi, și să găsească Noi miloace de a fugi? Astfel pe dânsa o sfătuiește O rândunică ce o iubește Și care gândul ei îl știa. ... Ștefan Petică - XI (Serbare sgomotoasă) ... meseria I-a pus pe buze-un rânjet Pe care sărăcia Mereu îl schimbă-n scâncet. În ochi îi arde para Durerei care crește. Ar plânge; dar ocara Mulțimei ‘l-ngrozește Ce, crudă, îmbuibată Vrea glume, joc, plăcere. Paiața întristată Privește cu durere. O lacrimă îi pică Încet ... Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PROST CRESCUTRezultatele 1 - 7 din aproximativ 7 pentru PROST CRESCUT. ... GROBIÁN , - Ă , grobieni , - e , adj . ( Despre oameni ) Prost ... MÂRLÁN , mârlani , s . m . ( Depr . ) Om prost ... MOJÍC , - Ă , mojici , - ce , s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . adj ( Om ) prost crescut , obraznic , impertinent ; bădăran , mitocan . 2. S . m . și f . ( Înv . și reg . ) Țăran ; p . gener . om de rând . 3. S . m . și f . ( În ... ... NĂRĂVÍT , - Ă , nărăviți , - te , adj . ( Pop . ) Care are deprinderi , apucături rele : prost ... PUȘLAMÁ , pușlamale , s . f . Om lipsit de caracter , prost ... RĂZGÂIÁT , - Ă , răzgâiați , - te , adj . Exagerat de alintat ; prost ... ceva sau pentru a priponi vitele ; curm ; funie de calitate proastă ( făcută din coajă de tei sau de răchită ) . 2. ( Reg . ) Mlădiță care crește |
||