|
||
Vezi și:BACALAUREAT,
FUTURISM,
NEPOTISM,
POLITIC
... Mai multe din DEX...
PROMOVARE - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. PROMOVÁRE, promovări, s.f. Acțiunea de a promova și rezultatul ei. - V. promova.Sursa : DEX '98 PROMOVÁRE s. 1. trecere. (\~ clasei.) 2. avansare, înaintare, înălțare, ridicare, (înv.) provivasire, (fig.) ascensiune. (\~ în grad, în funcție.)Sursa : sinonime promováre s. f., g.-d. art. promovării; pl. promovăriSursa : ortografic PROMOVÁRE s.f. Acțiunea de a promova și rezultatul ei; ridicare în grad, susținere. [< promova].Sursa : neologisme Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru PROMOVARERezultatele 1 - 1 din aproximativ 1 pentru PROMOVARE. Dorin Ștef - Antologie de folclor din Maramureș ... Centrul Județean de Conservare a Culturii Tradiționale Maramureș, Baia Mare, colecția 2001-2006. Olos, Ana, Folclor din Maramureș , Centrul Județean de Conservare și Promovare a Culturii Tradiționale Maramureș, Editura Ethnologica, Baia Mare, 2004 (ediție bilingvă). Papahagi, Tache, Graiul și folklorul Maramureșului, ediția a II-a ... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PROMOVARERezultatele 1 - 5 din aproximativ 5 pentru PROMOVARE. ... BACALAUREÁT , - Ă , bacalaureați , - te , subst . 1. S . n . Examen general pentru absolvenții liceului , a cărui promovare dă dreptul la înscrierea într - o instituție de învățământ superior . 2. S . m . și f . Persoană care a promovat examenul de bacalaureat ( 1 ... FUTURÍSM s . n . Curent literar - artistic apărut în Italia , la începutul sec . XX , care exaltă promovarea noului , a prezentului care prefigurează ... NEPOTÍSM s . n . Faptul de a uza de autoritatea sau de influența personală în favoarea rudelor sau a prietenilor ; promovare POLÍTIC , - Ă , politici , - ce , s . f . , adj . I. S . f . 1. Știința și practica de guvernare a unui stat ; sferă de activitate social - istorică ce cuprinde relațiile , orientările și manifestările care apar între partide , între categorii și grupuri sociale , între popoare etc . în legătură cu promovarea intereselor lor , în lupta pentru putere etc . ; orientare , activitate , acțiune a unui partid , a unor grupuri sociale , a puterii de stat etc . în domeniul conducerii treburilor interne și externe ; ideologie care reflectă această orientare , activitate , acțiune . 2. Tactică , comportare ( abilă ) folosită de cineva pentru atingerea unui scop . II. Adj . 1. Care aparține politicii ( I ) , care se referă la politică , de politică ; politicesc ^1 . 2. Care are sau care exprimă o comportare abilă ; dibaci , |