|
||
Vezi și:ABSIDĂ,
BASTION,
CANEVAS,
CUPOLĂ,
DALĂ,
DOMENIU,
FORT,
FUNICULAR,
INEL,
LESPEDE
... Mai multe din DEX...
POLIGONAL - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. POLIGONÁL, -Ă, poligonali, -e, adj. Care are forma unui poligon (1). - Din fr. polygonal.Sursa : DEX '98 POLIGONÁL adj. (GEOM.) (înv.) poligonicesc. (Suprafață \~.)Sursa : sinonime poligonál adj. m., pl. poligonáli; f. sg. poligonálă, pl. poligonáleSursa : ortografic POLIGONÁL \~ă (\~i, \~e) Care are forma unui poligon. /Sursa : NODEX POLIGONÁL, -Ă adj. În formă de poligon. [< fr. polygonal].Sursa : neologisme POLIGONÁL, -Ă adj. în formă de poligon. (< fr. polygonal)Sursa : neoficial Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru POLIGONALRezultatele 1 - 10 din aproximativ 18 pentru POLIGONAL. ABSÍDĂ , abside , s . f . Nișă semicirculară sau poligonală care închidea nava centrală a unei bazilici BASTIÓN , bastioane , s . n . ( Adesea fig . ) Fortificație cilindrică sau poligonală , construită de obicei la colțurile unei fortărețe . [ Pr . : - ti - CANEVÁS , canevasuri , s . n . 1. Schiță sau linii generale ale unui desen . 2. Rețea de meridiane și de paralele trasate în vederea alcătuirii unei hărți . 3. Ansamblul triunghiurilor , liniilor poligonale și punctelor care servesc ca bază măsurătorilor CUPÓLĂ , cupole , s . f . Partea de formă semisferică , poligonală sau eliptică care alcătuiește acoperământul unui dom , unei turle sau unui mare edificiu ; DÁLĂ , dale , s . f . Placă poligonală subțire de piatră , marmură , beton , material plastic etc . , folosită la executarea unor pardoseli , pavaje sau placaje de DOMÉNIU , domenii , s . n . 1. Proprietate funciară feudală întinsă , care a stat la baza societății medievale în Europa Apuseană . 2. Sector al unei științe , al unei arte ; sferă de activitate . 3. ( Mat . ) Mulțime de puncte situate pe o dreaptă , pe o suprafață , în spațiu , caracterizată prin aceea că pentru fiecare punct există o vecinătate a lui cuprinsă în mulțime și prin faptul că oricare pereche de puncte din mulțime se pot uni printr - o linie poligonală cuprinsă în acea mulțime . 4. ( Fiz . ) Interval de valori pentru care poate fi folosit un instrument dat de ... FORT , forturi , s . n . Lucrare de fortificație construită din zidărie , cu contur poligonal FUNICULÁR , funiculare s . n . , adj . 1. S . n . Mijloc de transport aerian format din unul sau din mai multe cabluri suspendate pe stâlpi , pe care circulă cabinele cu pasageri și cărucioarele cu materiale , folosit în regiunile muntoase greu accesibile . 2. Adj . ( În sintagma ) Poligon funicular = construcție grafică de forma unei linii poligonale , care servește , în mecanică , la studiul unui sistem de ... poartă ca podoabă pe deget . 2. Obiect în formă de cerc , având diverse întrebuințări practice ; verigă , belciug . 3. Arteră de circulație , cu traseu circular sau poligonal , care înconjură o localitate și leagă capetele șoselelor exterioare care conduc la această localitate . 4. ( La pl . ) Zone inelare concentrice care se observă într - o ... LÉSPEDE , lespezi , s . f . Placă poligonală de piatră naturală ( prelucrată ) , de dimensiuni mari , cu care se acoperă mormintele , se pavează interiorul unor edificii , aleile etc . - Et . Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române... |