|
||
PÂNZĂTURĂ - Definiția din dicționarTraducere: engleză Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. PÂNZĂTÚRĂ, pânzături, s.f. (Înv. și reg.) Pânză (I 1) sau bucată de pânză. ** (Reg.) Broboadă, basma; năframă. ** (Înv. și reg.) Față de masă. - Pânză + suf. -tură.Sursa : DEX '98 PÂNZĂTÚRĂ s. v. broboadă, catrință, față de masă, fotă, maramă, năframă, pânză, pânzet.Sursa : sinonime pânzătúră s. f., g.-d. art. pânzătúrii; (bucăți, obiecte) pl. pânzătúriSursa : ortografic pânzătúră, pânzătúri, s.f. (înv. și reg.) 1. pânză, pânzet; bucată de pânză. 2. giulgiu. 3. față de masă. 4. lenjerie de pat sau de corp. 5. (reg.) năframă. 6. acoperământ al vaselor liturgice. 7. perdea. 8. fată. 9. strecurătoare. 10. osânză.Sursa : arhaisme Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru PÂNZĂTURĂRezultatele 1 - 2 din aproximativ 2 pentru PÂNZĂTURĂ. ... mi fie Om odată. Mai știu eu! Și-așa se poate! Multe știu, dar nu știu toate. Mama-mi dă învățătură Cum se țese-o pânzătură, Nu cum stau cei dragi de vorbă Gură-n gură. N-am să țes doar viața-ntreagă! Las să văd și cum să leagă Dragostea ... Ion Creangă - Amintiri din copilărie Ion Creangă - Amintiri din copilărie Amintiri din Copilărie de Ion Creangă 1880 - 1881 Dedicație d-șoarei L.M. Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV I Stau câteodată și-mi aduc aminte ce vremi și ce oameni mai erau în părțile noastre pe când începusem și eu, drăgăliță-Doamne, a mă ridica băiețaș la casa părinților mei, în satul Humulești, din târg drept peste apa Neamțului; sat mare și vesel, împărțit în trei părți, care se țin tot de una: Vatra satului, Delenii și Bejenii. Ș-apoi Humuleștii, și pe vremea aceea, nu erau numai așa, un sat de oameni fără căpătâi, ci sat vechi răzășesc, întemeiat în toată puterea cuvântului: cu gospodari tot unul și unul, cu flăcăi voinici și fete mândre, care știau a învârti și hora, dar și suveica, de vuia satul de vatale în toate părțile; cu biserică frumoasă și niște preoți și dascăli și poporeni ca aceia, de făceau mare cinste satului lor. Și părintele Ioan de sub deal, Doamne, ce om vrednic și cu bunătate mai era! Prin îndemnul său, ce mai pomi s-au pus în țintirim, care era îngrădit cu zăplaz de bârne, streșinit cu șindilă, ... |