Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

Cuvântul ORDONATA nu a fost găsit. Au fost afișate formele bază: ORDONATĂ,ORDONAT

Forme cu și fără diacritice ale cuvântului ORDONATA: ORDONATĂ, ORDONATĂ, ORDONATĂ.

 

ORDONATA - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

ORDONÁTĂ, ordonate, s.f. (Mat.) A doua coordonată a unui punct în sistemul rectangular de coordonate din plan sau din spațiu. ** Înălțimea unui punct de pe traiectoria unui proiectil în raport cu linia de ochire. - Din fr. ordonnée.

Sursa : DEX '98

 

ordonátă (mat.) s. f., pl. ordonáte

Sursa : ortografic

 

ORDONÁT//Ă \~e f. mat. Una dintre cele două linii (cea verticală) care determină poziția unui punct pe un plan; a doua coordonată carteziană a unui punct din plan. /ordonnée

Sursa : NODEX

 

ORDONÁTĂ s.f. Una dintre cele două coordonate (cea verticală) care servesc pentru a determina poziția unui punct. ** Ordonată balistică = înălțimea unui punct de pe traiectoria unui proiectil în raport cu linia de ochire. [Cf. fr. ordonnée].

Sursa : neologisme

 

ORDONÁT, -Ă ordonați, -te, adj. 1. (Despre oameni) Căruia îi place ordinea, care păstrează ordinea, dichisit; p. ext. disciplinat, echilibrat. 2. (Despre obiecte) (Pus) în ordine, rânduit după anumite criterii, aranjat. - V. ordona. Cf. fr. %ordonné.%

Sursa : DEX '98

 

Ordonatdezordonat

Sursa : antonime

 

ORDONÁT adj. 1. v. aranjat. 2. v. disciplinat.

Sursa : sinonime

 

ORDONÁ//T \~tă (\~ți, \~te) 1) v. A ORDONA. 2) (despre persoane) Care păstrează or-dinea; căruia îi place ordinea. 3) Care este îngrijit în îmbrăcăminte; îmbrăcat cu grijă; curat. /v. a ordona

Sursa : NODEX

 

ORDONÁT, -Ă adj. Dispus, așezat în ordine. ** Bine îngrijit, pus la punct. [< ordona].

Sursa : neologisme

 

ORDONÁT, -Ă I. adj. dispus, așezat în ordine. * bine îngrijit, pus la punct. o (mat.) mulțime ~ă = mulțime cu ordine bine determinată de dispunere a elementelor componente. II. s. f. a doua coordonată (cea verticală) a unui punct dintr-un sistem rectangular. * înălțimea unui punct de pe traiectoria unui proiectil în raport cu linia de ochire. (după fr. ordoné)

Sursa : neoficial

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.