|
|
||
ODALISCĂ - Definiția din dicționarTraducere: engleză Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. ODALÍSCĂ, odalisce, s.f. Femeie de serviciu în haremul unui sultan; p. ext. cadână. - Din fr. odalisque.Sursa : DEX '98 ODALÍSCĂ s. v. cadână.Sursa : sinonime odalíscă s. f., g.-d. art. odalíscei; pl. odalísceSursa : ortografic ODALÍS//CĂ \~ce f. înv. 1) Sclavă în serviciul femeilor din haremul turcesc; cadână. 2) Femeie din haremul turcesc. 3) Soție de turc; cadână. /Sursa : NODEX ODALÍSCĂ s.f. Sclavă care făcea serviciu în haremul unui sultan; (p. ext.) cadână. [Pl. -ce. / < fr. odalisque, cf. tc. odalik].Sursa : neologisme ODALÍSCĂ s. f. sclavă în serviciul haremului unui sultan; (p. ext.) cadână. (< fr. odalisque)Sursa : neoficial Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru ODALISCĂRezultatele 1 - 3 din aproximativ 3 pentru ODALISCĂ. Dimitrie Anghel - Mama (Anghel) ... palatele da marmoră coboară cu treptele lor pînă în valuri, de acolo, ca valurile aceste ce călătoresc și murmură necurmat, îmi vin amintirile. Ca o odaliscă, cu fața acoperită, vine trecutul și mă cheamă. De multe ori, tot cîmpul infinit al mărei se acoperă parcă de dănțuitoare ce-și flutură vălurile ... Dimitrie Anghel - Pe un volum al lui E. Gîrleanu ... 14, 16 ian. 1911, p. 201—203. Brun, ca ieșit dintr-o sticlă de cerneală, adevăratul tip de oriental; ochi languroși și veșnic îndoliați de odaliscă. Cînd nu cuvîntă, știe să privească și să asculte. Înmagazinează bun și rău, minciună și adevăr, cu lăcomia struțului care nu alege cînd îi e ... Panait Istrati - Chira Chiralina Panait Istrati - Chira Chiralina Chira Chiralina de Panait Istrati I - STAVRU Adrian străbătu, buimac, scurtul bulevard al Maicii Domnului, care, la Brăila, duce de la biserica cu același nume la Grădina publică. Ajuns la intrarea grădinii, se opri, încurcat și necăjit. — Ce dracu! exclamă el cu voce tare, nu mai sunt copil! Și cred că am tot dreptul să înțeleg viața cum o simt. Erau orele șase seara. Zi de lucru. Aleile grădinii erau aproape pustii către cele două porți principale; soarele crepuscular aurea nisipul, în vreme ce boschetele de liliac se scufundau în umbra serii. Liliecii zburau de colo-colo, zăpăciți. Băncile pe alee erau aproape toate libere, afară de cele din colțurile ascunse ale grădinii, unde perechi de tineri se îmbrățișau amoros și deveneau serioase la trecerea inoportunilor. Adrian nu dădu atenție nici unuia din oamenii ce întâlni în drum. El sorbea lacom aerul curat, care se ridica din nisipul de curând udat — amestec îmbălsămat de miros de flori — și se gândea la ceea ce nu putea înțelege. El nu înțelegea mai ales împotrivirea mamei sale la legăturile lui de prietenie, împotrivire care dăduse naștere la o ceartă violentă între mamă și fiul ei ... |
||