|
||
Vezi și:ÎNCHEIETOR,
ARNICĂ,
BRĂDIȘOR,
CREVASĂ,
DEGETĂRUȚ,
DROG,
GENȚIANĂ,
PERIMONTAN,
SCHINUȚĂ,
STRAȘNIC
... Mai multe din DEX...
MONTAN - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. MONTÁN, -Ă, montani, -e, adj. De munte, de la munte, specific muntelui. - Din lat. montanus.Sursa : DEX '98 MONTÁN adj. v. muntos.Sursa : sinonime montán adj. m., pl. montáni; f. sg. montánă, pl. montáneSursa : ortografic MONTÁN \~ă (\~i, \~e) Care este caracteristic pentru o regiune muntoasă; care aparține unei regiuni muntoase. Peisaj \~. /<lat. montanusSursa : NODEX MONTÁN, -Ă adj. (Liv.) De munte, muntos. [< lat. montanus].Sursa : neologisme MONTÁN, -Ă adj. de munte. (< lat. montanus)Sursa : neoficial Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru MONTANRezultatele 1 - 1 din aproximativ 1 pentru MONTAN. Mihai Eminescu - Cugetările sărmanului Dionis Mihai Eminescu - Cugetările sărmanului Dionis Cugetările sărmanului Dionis de Mihai Eminescu Ah! garafa pîntecoasă doar de sfeșnic mai e bună! Și mucoasa lumînare sfîrîind săul și-l arde, Și-n această sărăcie, te inspiră, cîntă barde — Bani n-am mai văzut de-un secol, vin n-am mai băut de-o lună. Un regat pentr-o țigară, s-împlu norii de zăpadă Cu himere!… Dar de unde? Scîrțîie de vînt fereasta, În pod miaună motanii — la curcani vînătă-i creasta Și cu pasuri melancolici meditînd umblă-n ogradă. Uh! ce frig… îmi văd suflarea, — și căciula cea de oaie Pe urechi am tras-o zdravăn — iar de coate nici că-mi pasă, Ca țiganul, care bagă degetul prin rara casă De năvod — cu-a mele coate eu cerc vremea de se-nmoaie. Cum nu sunt un șoarec, Doamne — măcar totuși are blană, Mi-aș mînca cărțile mele — nici că mi-ar păsa de ger… Mi-ar părea superbă, dulce o bucată din Homer, Un palat, borta-n părete și nevasta — o icoană. Pe păreți cu colb, pe podul cu lungi pînze de painjen Roiesc ploșnițele roșii, de ți- ... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MONTANRezultatele 1 - 10 din aproximativ 13 pentru MONTAN. ÎNCHEIETÓR , - OÁRE , încheietori , subst . 1. S . m . ( În sintagma ) Încheietor de pluton = fruntaș , caporal sau sergent care merge în ultimul rând din pluton . 2. S . f . Cheotoare ( la îmbrăcăminte ) . 3. S . f . Plantă erbacee cu florile galbene , pătate cu cafeniu , rău mirositoare ( Sideritis ARNÍCĂ s . f . Plantă erbacee medicinală , cu flori galbene - portocalii și fructe achene negricioase ( Arnica BRĂDIȘÓR , brădișori , s . m . 1. Brăduț . 2. Nume dat unor specii de plante erbacee perene , cu tulpina culcată , acoperită cu frunze mici , aciculare , la subsuoara cărora se găsesc sporangi cu spori , răspândite în pădurile montane ; pedicuță . - Brad + suf . - ... CREVÁSĂ , crevase , s . f . Mare despicătură într - un ghețar montan DEGETĂRÚȚ , degetăruți , s . m . Plantă erbacee din familia primulaceelor , cu flori albastre - violete , în formă de clopot , dispuse câte 1 - 8 în vârful tulpinii , care crește în regiunile muntoase ( Soldanella montana ) . - Degetar + suf . - DROG ^2 subst . Numele a două plante : a ) arbust cu flori gălbui solitare , care crește prin locuri pietroase și aride ( Genista albida ) ; b ) plantă târâtoare din familia leguminoaselor , care crește prin pășuni montane ( Genista oligosperma ) . - Et . nec . DROG ^1 , droguri , s . n . 1. Substanță de origine vegetală , animală sau minerală care se întrebuințează la prepararea unor medicamente și ca stupefiant . 2. ( Fam . ) GENȚIÁNĂ , gențiane , s . f . Nume generic dat mai multor specii de plante erbacee montane , cu flori de obicei mari , decorative , albastre sau galbene , cu corola rotată sau în formă de clopot ; ghințură ( Gentiana ) . [ Pr . : - ți - a - . - Var . : ghințiánă s . ... PERIMONTÁN , - Ă , perimontani , - e , adj . ( Despre forme de relief , regiuni etc . ) Situat în jurul munților , la poalele acestora . - Peri - + montan SCHINÚȚĂ , schinuțe , s . f . Plantă erbacee cu flori albastre sau albe care crește în regiunile montane ; bănică ( Phyteumia orbiculae ) . - Schin ( = spin ) + suf . - STRÁȘNIC , - Ă , strașnici , - ce , adj . , adv . , s . m . I. Adj . ( Exprimă ideea de superlativ ) 1. Foarte bun , minunat ; foarte mare ; foarte puternic ; extraordinar , nemaipomenit . 2. Îngrozitor , înfiorător , înspăimântător ; grozav , cumplit , teribil . II. Adv . 1. ( Foarte ) tare , ( tare ) mult , teribil . 2. ( Legat de un adj . prin prep . " de " , exprimă raportul de superlativ ) Foarte , extraordinar , nespus . III. S . m . Specie de ferigă din regiunea montană ( Asplenium Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române... |