Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:IURTĂ, CALMUC, HAN, HOARDĂ, MOGUL, MONGOLIC, MONGOLISTICĂ, MONGOLOID, SAMOED ... Mai multe din DEX...

MONGOL - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

MONGÓL, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Mongolia. II. adj. referitor la mongoli; mongolic. * (s. f.) limbă vorbită în Mongolia. (< fr. mongol)

Sursa : neoficial

 

MONGÓL, -Ă, mongoli, -e s.m. și f., adj. 1. S.m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Mongoliei sau este originară de acolo; p. ext. persoană care face parte din una din populațiile care locuiesc în Asia centrală. 2. Adj. Care aparține Mongoliei sau mongolilor (1), privitor la Mongolia sau la mongoli; mongolic. - Din fr. mongol.

Sursa : DEX '98

 

MONGÓL adj. mongolic. (Populație \~.)

Sursa : sinonime

 

mongól s. m., adj. m., pl. mongóli, f. sg. mongólă, g.-d. art. mongólei, pl. mongóle

Sursa : ortografic

 

MONGÓL^1 \~ă (\~i, \~e) m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Mongoliei sau este originară din Mongolia. /mongol

Sursa : NODEX

 

MONGÓL^2 \~ă (\~i, \~e) Care aparține Mongoliei sau populației ei; din Mongolia; mongolic. /mongol

Sursa : NODEX

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru MONGOL

 Rezultatele 1 - 5 din aproximativ 5 pentru MONGOL.

Alexandru Macedonski - Stepa

Alexandru Macedonski - Stepa Stepa de Alexandru Macedonski Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V 6 VI 7 VII I În zadar, asupritoare, omenirea-naintează, Stepa largă e și astăzi un domen necucerit; N-o despintecă nici pluguri, nici orașe n-o brăzdează. Pe sub iarba mătăsoasă, cu talaz nețărmurit, Se revarsă, fără margini, printre locuri mlăștinoase, Și de ceruri se izbește alergând spre răsărit. În acea sălbăticie de pustiuri onduloase, În picioare calc trecutul, corp și suflet mă cufund, Uit o viață amărâtă de ultragii sângeroase,     O renaștere întreagă într-un vis tot mai profund. II Și sub aripa ciudată ce mi-o simt trecând pe frunte, Mă revăd băiatul tânăr cu superbe-nsuflețiri, Blond copil, care cutează preursirile să-nfrunte. Liberat de-orășenismul subțiatelor simțiri, Diezată nu mai țipă nici o voce pătimașă, Stepa, stepa se îmbracă cu solare răzlățiri. Verdea papură vuiește pe câmpia uriașă Flori albastre și flori roșii, libelulă și țânțar, Scânteiază ca-ntr-un cântec de idilă drăgălașă,     Și întinderea sclipește, și sunt singurul ei țar. III Părul meu aprins de soare este tot o scânteiere... Caldul sânge prin artere năvălește, întețit... Pentru calul strâns în pulpe sunt sălbatică durere. ...

 

Alexei Mateevici - Către Ioan Bianu

Alexei Mateevici - Către Ioan Bianu Către Ioan Bianu de Alexei Mateevici 10/IV 1913, Kiev Stimate domnule, La scrisoarea colegului Berechet adaug rândurile mele personale. Sunt român din Basarabia, „studențesc“ la Academie de la 1910, când am absolvit Seminarul din Chișinău. Mă aflu în anul al III-lea, în ajunul tezei de licență (pe rusește, „candidăție“). Din copilărie am avut multă dragoste pentru poporul părinților mei, ignorat de stăpânii săi de astăzi și de știința lor oficială chiar până la tăgăduirea existenței sale etnice și până la confundarea lui ba cu tătarii ba cu țiganii. M-a atras totdeauna [cu] o putere deosebită folclorul românilor noștri, datinile, poveștile strămoșești, frumoasele legende și cântece poporane... Am și scris câte ceva prin ediții rusești și românești din Basarabia (ziarul „Basarabia“ din 1906—1907). Dar nevoia cea mare mi-a fost că n-am avut cărți trebuincioase spre călăuză. Am fost cu totul izolat de literatura folcloristică din Regat, de bogatele culegeri ale părintelui Marian, de cercetările adânci ale dlor Șăineanu, A. și O. Densusianu și alții, dintre care și acum multe le cunosc mai mult pe nume. Îmi aduc ...

 

Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a XI

Ion Budai-Deleanu - Ţiganiada:Cântecul a XI Janalău pe toți cu mintea-împacă Ș-în urmă după-a lui socoteală Cinstitul sobor cu tot să pleacă, Când Cucavel cu gloata să scoală Și năvălind pe sobor în pripă, Mână pe delegați în răsipă. Doamne la ce-mi dăduși minte bună Ș-inimă de milă sâmțitoare, Deacă nu mi-ai dat cu ceste-împreună Și putere-în mâni izbânditoare, Să pedepsesc pe toți cei ce-înșală Ș-asupresc oamenii fără sfială!... Când văd omenirea ticăloasă, Cu totul oarbă și-întunecată, După mii și mii de-ani abia scoasă Din pruncie, în vrăji afundată, Plâng cu lacreme necontenite, Cum plângeai oarecând, Eraclite! [1] Când omul pe om strică ș-ucide Făr' nice-un folos sau trebuință, Ba muncindu-l încă-în față-i râde, Când însuș' hulește-a sa ființă, Ce nu fac celelalte jivine, A fire-om atuncea mi-e rușine! Săracă omenire-obidată! Nu-ți ajunge că vreme puțină De-a viețui în lume ț-e dată, Ș-acuș' iară te-întorci în țărână, Nu-ți ajung destul să pătimești Slăbiciunile tale firești? Dar' tu ți-otrăvești încă ș- ...

 

Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecu I

Ion Budai-Deleanu - Ţiganiada:Cântecu I Păn Vlad Vodă pe țigani armează, Asupra lor Urgia-întărâtă Pe Sătana, ce rău le urează, Întracea luându-ș' de drum pită, De la Flămânda pleacă voioasa Țigănimea drept cătră-Inimoasa. Musă ce lui Omir odinioară Cântași Vatrahomiomahia , [1] Cântă și mie, fii bunișoară, Toate câte făcu țigănia, Când Vlad Vodă-îi dede slobozie, Arme ș-olaturi de moșie, Cum țiganii vrură să-și aleagă, Un vodă-în țară ș-o stăpânie, Cum, uitându-și de viața dragă, Arme prinsără cu vitejie, Ba-în urmă-îndrăzniră ș-a să bate Cu murgeștile păgâne gloate, Cum apoi, prin o gâlceavă-amară (Căci nu să nărăvea depreună), Toți cari-încătrĂ² fuga luară Lăsându-și țară vodă și corună. Însă toate-aceste se făcură Prin dimoneasca amegitură, Că, măcar cel fără-asămănare Mai rău duh dintru toate, Sătana, Purure-în iad lăcașul său are, Focului nestins fiind el hrana, Dar' totuș', pe furiș', câteodată, Răzvrătind lumea, el se desfată. Iar' de-astă dată-l întărâtase Urgia (precum spun) blăstămată Ce văzând cu săcuri și baroase Pe țigănimea noastră-înarmată, În tot chipul hotărî s-o strice, Vrajbă-întru dânsa-aducând și price. O! tu, ...

 

Constantin Stamati-Ciurea - O vânătoare în Basarabia

Constantin Stamati-Ciurea - O vânătoare în Basarabia O vânătoare în Basarabia de Constantin Stamati-Ciurea Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V 6 VI 7 VII 8 Note I Cu desțelenirea câmpiilor, cu înmulțirea satelor pe locuri odi­nioară pustii, cu extirparea pădurilor, apoi cu vânarea arbitrară de oricine și în orice timp, fără restricțiuni sau vreun regulament, se-nțelege că actualmente vânatul este mai de tot stârpit, și o excursiune vânătorească nu va aduce nici rezultatul dorit, nici vreo plăcere. În timpul de azi, întâmpinăm în tot locul țărani, braconieri derbedei, care de când cu militarismul, sunt aproape toți deprinși cu pușca stârpind fără cruțare tot ce le iese înainte, așa că în ținu­tul Hotinului și al Sorocii, mai că nici urmă n-a mai rămas din păsările de vânat. Numai iarna mai vin din Podolia peste Nistrul înghețat droaie de lupi, fiind acolo oprită arma de foc. Dar cei mai avani stârpitori ai vânatului au fost până pe la anii 1840 și 1860 vecinii noștri, proprietarii din Podolia, care țineau în arendă multe moșii din Basarabia, se-nțelege cu un preț de nimică, plătind anual 3 până la 4 franci ...

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MONGOL

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 10 pentru MONGOL.

IURTĂ

IÚRTĂ , iurte , s . f . Locuință demontabilă , specifică pentru populațiile nomade mongole sau turcice , de formă conică ( la mongoli ) sau semisferică ( la turci ) , alcătuită dintr - un schelet din zăbrele de lemn în formă de cerc , acoperit cu

 

CALMUC

CALMÚC , - Ă , calmuci , - ce s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . Persoană care face parte din populația de bază a Regiunii Calmuce . 2. Adj . Care aparține Regiunii Calmuce și populației ei , privitor la această regiune și la populația ei ; calmucesc . 3. S . f . Limbă din familia altaică , ramura mongolă , vorbită de

 

HAN

HAN ^2 , hanuri , s . n . Local cu ospătărie unde se pot adăposti peste noapte drumeții ( cu caii și căruțele lor ) . HAN ^1 , hani , s . m . Titlu purtat , în evul mediu , de conducătorii mongoli și preluat de suveranii multor țări din Orient ; persoană care avea acest titlu ; han -

 

HOARDĂ

HOÁRDĂ , hoarde , s . f . 1. Grupare în care erau organizate popoarele nomade mongole primitive . 2. Ceată , bandă de oameni care pradă și pustiesc ; p . ext . armată cotropitoare . [ Var . : hórdă , oárdă s .

 

MOGUL

MOGÚL , - Ă , moguli , - e , s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . Persoană care făcea parte din dinastia mongolă care a cucerit India . 2. Adj . Referitor la mogul ( l ) , de mogul ( 1 ) . 3. S . m . Fig . Persoană foarte importantă cu puteri

 

MONGOLIC

... MONGÓLIC , - Ă , mongolici , - ce , adj . Mongol

 

MONGOLISTICĂ

MONGOLÍSTICĂ s . f . Disciplină științifică care studiază limba , cultura și civilizația

 

MONGOLOID

... Asia de est și de sud - est ; ( și la sg . ) persoană care aparține acestei rase . 2. Adj . Care prezintă caractere fizice asemănătoare cu ale unui mongol

 

SAMOED

SAMOÉD , - Ă , samoezi , - de , s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . Persoană care face parte dintr - o populație de origine mongolă din Siberia de nord . 2. Adj . Al samoezilor ( 1 ) , privitor la