MELIFERE - Definiția din dicționar

Vezi și forma bază: MELIFER

Vezi și:MELIFER, MERIȘOR, ȘOPÂRLAIȚĂ, CĂTUȘĂ, CĂTUȘNICĂ, CREȚUȘCĂ, CRUCE, DUMBRAVNIC, HRIȘCĂ, JALEȘ, LUMINIȚĂ ... Mai multe din DEX...

MELIFERE - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

melifére s. f. pl.

Sursa : ortografic

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

Rezultate suplimentare

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MELIFERE

Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 24 pentru MELIFERE.

MELIFER

MELIFÉR , - Ă , meliferi , - e , adj . , s . f . , pl . I. Adj . ( Despre plante ) Care are flori cu mult nectar și polen , din care albinele produc mierea . II. S . f . pl . Grup de insecte himenoptere ( cuprinzând albinele și viespile ) care culeg nectarul și polenul din flori , producând apoi mierea sau

MERIȘOR

MERIȘOR ^1 , merișori , s . m . 1. Diminutiv al lui măr ^1 . 2. Numele a doi arbori din familia rozaceelor , cu flori melifere ; a ) arbore originar din Siberia , cu frunze aproape rotunde , cu flori albe sau roz , cultivat pentru fructele sale din care se prepară dulceață ( Pirus baccata ) ; b ) ( reg . ) scoruș . 3. Mic arbust de munte cu frunze în permanență verzi , cu flori melifere de culoare albă sau roșiatică și cu fructe comestibile ; smirdar ( Vaccinium vitis idaea ) . 4. Cimișir . - Măr ^1 + suf . - ișor . MERIȘÓR^2 , merișoare , s . n . 1. Diminutiv al lui măr ^2 . 2. Fructul merișorului ^1 ( 2 ) , de mărimea unei cireșe sau a unei nuci , de culoare roșiatică sau galbenă , cu gust dulce , adesea întrebuințat pentru dulceață . 3. Fructul merișorului ^1 ( 3 ) , cu aspect de bacă roșie , comestibil . - Măr + suf . -

ȘOPÂRLAIȚĂ

ȘOPÂRLÁIȚĂ , șopârlaițe , s . f . 1. ( Pop . ) Anghină difterică . 2. Numele a două plante erbacee ; a ) plantă meliferă cu tulpina dreaptă , cu frunzele ovale sau ascuțite și cu florile albastre , rar roz , folosită în medicina populară ( Veronica orchidea ) ; b ) mică plantă cu flori mari , albe , rar roșietice , și cu fructul o capsulă ( Parnassia palustris ) . [ Pr . : - la - i - ] - Șopârlă + suf . -

CĂTUȘĂ

CĂTÚȘĂ , cătușe , s . f . 1. Fiecare dintre cele două inele metalice , legate între ele printr - un lanț , cu care se leagă uneori mâinile ( și picioarele ) arestaților . 2. Plantă erbacee meliferă , cu nori albastre - violacee și cu miros greu ( Ballota nigra ) . [ Pl . și :

CĂTUȘNICĂ

CĂTÚȘNICĂ s . f . ( Reg . ) Plantă erbacee meliferă , cu miros aromatic , cu flori albe sau roșietice , cu proprietăți tonice , excitante ( Nepeta cataria ) . - Cătușă + suf . -

CREȚUȘCĂ

CREȚÚȘCĂ , crețuște , s . f . Plantă erbacee meliferă și medicinală din familia rozaceelor , cu flori dispuse în corimb , folosită la prepararea unui ceai diuretic ( Filipendula ulmaria ) . - Creț + suf . -

CRUCE

CRÚCE , cruci , s . f . I. 1. Obiect format din două bucăți de lemn , de piatră , de metale prețioase etc . așezate perpendicular și simetric una peste alta și constituind simbolul credinței creștine . 2. Figură sau desen în formă de cruce ( I 1 ) , având diferite semnificații : într - o listă de nume de persoane arată că posesorul celui însemnat cu cruce a decedat ; înaintea unui cuvânt atestă vechimea mare a cuvântului respectiv ; în calendar marchează o zi de sărbătoare creștină ; peste un text indică semnul anulării etc . 3. Simbol al ritualului creștin , care constă dintr - un gest ( semnul crucii ) făcut cu degetele la frunte , la piept și , succesiv , la cei doi umeri . 4. Religia , confesiunea creștină : creștinism . 5. Termen care intră în componența numelui unor decorații , insigne etc . în formă de cruce ( I 1 ) . Crucea " Sfântul Gheorghe " . 6. Nume dat la diverse obiecte sau părți ale unor obiecte , dispuse în formă de cruce ( I 1 ) . 7. Piesă de oțel , fontă , beton etc . pentru legarea a două conducte în prelungire , din care se despart două orificii laterale perpendiculare . 8. Instrument de tortură în antichitate , pe care osânditul îl purta adesea în spinare până la locul de execuție ...

DUMBRAVNIC

DUMBRÁVNIC , dumbravnici , s . m . Plantă erbacee cu miros caracteristic , cu frunze late , cu flori purpurii , trandafirii , roz sau albe , folosită și ca plantă medicinală și meliferă ( Melittis

HRIȘCĂ

HRÍȘCĂ s . f . Plantă erbacee meliferă , cu frunze triunghiulare , cu flori roz , roșii sau albe și cu semințe mici , lunguiețe și negricioase ( Fagopyrum esculentum ) ; p . ext . ( colectiv ) semințele acestei plante , care se folosesc pentru hrana oamenilor și a

JALEȘ

JÁLEȘ , jaleși , s . m . 1. Gen de plante erbacee din familia labiatelor , cu frunze mari , opuse , dințate și cu florile viu colorate ( Salvia ) ; plantă care face parte din acest gen . 2. Plantă erbacee meliferă din familia labiatelor , cu frunze ovale și cu flori purpurii dispuse în spice ( Stachys germanica ) . - Jale ^2 + suf . -

LUMINIȚĂ

LUMINÍȚĂ , luminițe , s . f . 1. Diminutiv al lui lumină . 2. ( Pop . ) Lumânare mică . 3. Plantă meliferă , cu tulpina dreaptă , înaltă , cu frunze alterne și cu flori mari , mirositoare , de culoare galbenă ( Oenothera biennis ) . - Lumină + suf . -

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...

A r c h e u s . r o