|
||
Vezi și:MAIMUȚI,
MAIMUȚOI,
MAIMUȚĂ,
MAIMUȚĂRI,
MAIMUȚĂRIE,
MAIMUȚĂRIRE,
MAIMUȚICĂ,
MAIMUȚĂREALĂ
... Mai multe din DEX...
MAIMU���� - cuvântul nu a fost găsit. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru MAIMU����Rezultatele 1 - 1 din aproximativ 1 pentru MAIMU����. Elisabeta de Wied - Maimuța %E2%80%98n colivie Elisabeta de Wied - Maimuţa %E2%80%98n colivie Maimuța ‘n colivie de Elisabeta de Wied De fier aceste gratii, și-amurg și aer greu, Și-atâția cască-gură de-avalma 'n jurul meu. Râzând ei vreau să vadă mereu truditu-mi joc, Cu bețe mă 'ntărâtă să nu stau la un loc. «Cum seamănă cu omul! Și-urâtă e!» Și stau Privind cum hărțuită din colț în colț eu dau. Voi râdeți făr' de milă și lacomi de privit, Pe când eu, biata, tremur cu suflet istovit. Vai, veseli palmierii în minte când îi am Și mândrele liane pe cari mă legănam Sunt trist atunci de moarte, nu văd nimic, nu știu - Voi râdeți și mai tare, strigând în râs: Musiu! Și ca prin vis a voastră injurie-o aud. O, de-aș mai fi vr'odată prin codrii mei din Sud! Iubită fui, ferice, sărind din pom în pom Și nu mă găsea nimeni urâtă ca un om. Simt negurile morții pe ochii 'ntunecați – Aveți de mine milă și 'n pace mă lăsați! De fier aceste gratii, și-amurg și aer greu, Și-atâția cască-gură de-avalma 'n jurul Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MAIMU����Rezultatele 1 - 8 din aproximativ 8 pentru MAIMU����. MAIMUȚÍ , maimuțesc , vb . IV . Tranz . ( Rar ) a MAIMUȚÓI , maimuțoi , s . f . Augmentativ al lui maimuță ; maimuță MAIMÚȚĂ , maimuțe , s . f . 1. Nume generic dat animalelor tropicale cu conformația exterioară foarte asemănătoare cu a omului , inteligente și sociabile , cu un spirit de imitație foarte dezvoltat . 2. ( Fam . ) Epitet depreciativ pentru o persoană foare urâtă sau care obișnuiește să imite pe MAIMUȚĂRÍ , maimuțăresc , vb . IV . 1. Tranz . A imita pe cineva ( pentru a - l lua în râs ) ; a maimuți . 2. Refl . A folosi gesturi sau vorbe afectate , a se strâmba , a se schimonosi ; a se fandosi . - Maimuță + suf . - MAIMUȚĂRÍE , maimuțării , s . f . ( Rar ) Maimuțăreală . - Maimuță + suf . - MAIMUȚĂRÍRE , maimuțăriri , s . f . Acțiunea de a ( se ) maimuțări și rezultatul ei . - V. MAIMUȚÍCĂ , maimuțele , s . f . Diminutiv al lui maimuță . - Maimuță + suf . - MAIMUȚĂREÁLĂ , maimuțăreli , s . f . 1. Faptul de a ( se ) maimuțări ; imitație . 2. Gest sau atitudine afectată , grimasă , schimonoseală , maimuțărie . - Maimuțări + suf . - |