Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MAIMU����
Rezultatele 1 - 8 din aproximativ 8 pentru MAIMU����.
MAIMUȚÍ , maimuțesc , vb . IV . Tranz . ( Rar ) a
MAIMUȚÓI , maimuțoi , s . f . Augmentativ al lui maimuță ; maimuță
MAIMÚȚĂ , maimuțe , s . f . 1. Nume generic dat animalelor tropicale cu conformația exterioară foarte asemănătoare cu a omului , inteligente și sociabile , cu un spirit de imitație foarte dezvoltat . 2. ( Fam . ) Epitet depreciativ pentru o persoană foare urâtă sau care obișnuiește să imite pe
MAIMUȚĂRÍ , maimuțăresc , vb . IV . 1. Tranz . A imita pe cineva ( pentru a - l lua în râs ) ; a maimuți . 2. Refl . A folosi gesturi sau vorbe afectate , a se strâmba , a se schimonosi ; a se fandosi . - Maimuță + suf . -
MAIMUȚĂRÍE , maimuțării , s . f . ( Rar ) Maimuțăreală . - Maimuță + suf . -
MAIMUȚĂRÍRE , maimuțăriri , s . f . Acțiunea de a ( se ) maimuțări și rezultatul ei . - V.
MAIMUȚÍCĂ , maimuțele , s . f . Diminutiv al lui maimuță . - Maimuță + suf . -
MAIMUȚĂREÁLĂ , maimuțăreli , s . f . 1. Faptul de a ( se ) maimuțări ; imitație . 2. Gest sau atitudine afectată , grimasă , schimonoseală , maimuțărie . - Maimuțări + suf . -