Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

Vezi și forma bază: INHIBA

  Vezi și:INHIBA, INHIBIȚIE, INHIBANT, INHIBARE, DEZINHIBA, IMUNODEPRESIV, IMUNOSUPRESIV, INHIBITOR, STUPEFIANT ... Mai multe din DEX...

INHIBAT - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

INHIBÁT, -Ă, inhibați, -te, adj. 1. (Despre acțiuni, procese fiziologice, reacții chimice etc.) Care este frânat, împiedicat, încetinit în desfășurare. 2. (Despre oameni) Care nu se manifestă spontan, care se abține; reținut. - V. inhiba.

Sursa : DEX '98

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru INHIBAT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 10 pentru INHIBAT.

INHIBA

INHIBÁ , inhíb , vb . I. 1. Tranz . A frâna , a împiedica , a încetini un proces fiziologic , o reacție chimică etc . 2. Refl . A se abține , a se reține , a se

 

INHIBIȚIE

INHIBÍȚIE , inhibiții , s . f . 1. Proces fundamental al activității nervoase , opus excitației , care se manifestă prin diminuarea , frânarea sau suprimarea efectelor excitației . 2. ( Chim . ) Fenomen de oprire , de întârziere sau de micșorare a vitezei de desfășurare a unei reacții chimice cu ajutorul

 

INHIBANT

... INHIBÁNT , - Ă , inhibanți , - te , adj . Care inhibă ; inhibitor . - Inhiba

 

INHIBARE

... INHIBÁRE , inhibări , s . f . Faptul de a ( se ) inhiba ; inhibiție . - V. inhiba

 

DEZINHIBA

... DEZINHIBÁ , dezinhíb , vb . I . Tranz . și refl . A face să iasă sau a ieși din starea de inhibiție . - Dez - + inhiba

 

IMUNODEPRESIV

IMUNODEPRESÍV , - Ă , imunodepresivi , - e , adj . ( Med . ; despre substanțe , tratamente etc . ) Care inhibă procesele imunogenetice ;

 

IMUNOSUPRESIV

IMUNOSUPRESÍV , - Ă , imunosupresivi , - e , adj . ( Med . ; despre substanțe , tratamente etc . ) Care inhibă procesele imunogenetice ;

 

INHIBITOR

INHIBITÓR , - OÁRE , inhibitori , - oare , adj . , s . m . 1. Adj . Care inhibă , inhibitiv . 2. S . m . Substanță chimică care , adăugat în proporții mici , poate încetini sau chiar împiedica anumite reacții

 

STUPEFIANT

STUPEFIÁNT , - Ă , stupefianți , - te , adj . , s . n . ( Substanță medicamentoasă ) care inhibă centrii nervoși , provocând o stare de inerție fizică și psihică și care , folosită mult timp , duce la obișnuință și la necesitatea unor doze crescânde ; p . gener . ( substanță ) care , prin folosire repetată , dă naștere fenomenului de obișnuință ; drog . [ Pr . : - fi -