|
||
IDEAȚIE - Definiția din dicționarTraducere: engleză Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. IDEÁȚIE s.f. Proces (psihic) de formare și de înlănțuire a ideilor. [Pr.: -de-a-] - Din fr. idéation.Sursa : DEX '98 IDEÁȚIE s. f. proces psihic de formare și de înlănțuire a ideilor. (< fr. idéation)Sursa : neoficial ideáție s. f. (sil. -de-a-ți-e), art. ideáția (sil. -ți-a), g.-d. ideáții, art. ideáțieiSursa : ortografic IDEÁȚI//E \~i f. psih. Proces de formare și de reliefare a ideilor în conștiința omului. /Sursa : NODEX IDEÁȚIE s.f. 1. Proces psihic de formare a ideilor și a conceptelor. 2. Proces de constituire, de concepere a unui plan, a unor idei etc. [Gen. -iei, var. ideaţiune s.f. / < fr. ideation].Sursa : neologisme Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru IDEAȚIERezultatele 1 - 2 din aproximativ 2 pentru IDEAȚIE. Paul Zarifopol - Poezia românească în epoca lui Asachi și Eliade ... ni se arată deplin integrată în aceste versuri ale lui Dosoftei. Esteticește, ele ne sunt perfect actuale. Nici prin vocabular, nici prin ritm, nici prin ideație ele n-au suferit, de atunci și până azi, nici o devaluare. Însă iată numaidecât, pentru a face cât mai palpabilă, înainte de ... Paul Zarifopol - Din istoria poeziei românești Paul Zarifopol - Din istoria poeziei româneşti Din istoria poeziei românești de Paul Zarifopol Alexandrescu - Bolintineanu Cu acești doi poeți munteni, prin excelență așezați între clasicii noștri școlărești, stăm în plină influență a poeziei franceze. Pe Alexandrescu îl cunoscuse Ion Ghica elev la Sfântul Sava, băiat măricel începea să-i mijească mustața băiat măricel cu memoria plină de versuri din clasicii francezi. Îmi pare că epistolele, satirele și fabulele formează inventarul bun al lui Alexandrescu. Orientarea lui naturală a fost clasicistă. Melancolia întrucâtva insistentă, sentimentalism pe tema ruinelor, a fantomelor trecutului, sunt teme literare pe care le impunea literatura apuseană pe atunci. S-a observat, cu dreptate, că adoptarea unor teme ca aceasta nu ne permite a vorbi hotărât de un romantism român. Românii care căutau a face poezie în anii 30 până la 40 luau ce găseau pe piața literară franceză. Romantică era poezia aceasta franceză la ea acasă, în București și în Iași ea nu era romantică, era poezia nouă din Apus, poezia pe care tinerii români aveau a o pune împotriva poeziei de imitație neogreacă. Romantism nu puteam avea, pentru că nu avusesem ... |