ELITRĂ - Definiția din dicționar

Vezi și:BUBURUZĂ, CĂRĂBUȘ, COLEOPTER, GREIER, URECHELNIȚĂ ... Mai multe din DEX...

ELITRĂ - Definiția din dicționar

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

ELÍTRĂ, elitre, s.f. Fiecare dintre cele două aripi externe sau anterioare, tari și impregnate cu chitină, ale insectelor coleoptere. - Din fr. élytre.

Sursa : DEX '98

ELÍTRĂ s. f. fiecare dintre cele două aripi anterioare chitinoase ale unor insecte (coleoptere, ortoptere). (< fr. élytre, gr. elytron)

Sursa : neoficial

elítră s. f. (sil. -tră), g.-d. art. elítrei; pl. elítre

Sursa : ortografic

ELÍTR//Ă \~e f. Fiecare dintre cele două aripi chitinoase ale unor insecte. [Sil. e -li -tră] < fr. élytre

Sursa : NODEX

ELÍTRĂ s.f. Fiecare dintre cele două aripi chitinoase ale unor insecte. [< fr. élytre, cf. gr. elytron - înveliș].

Sursa : neologisme

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

Rezultate suplimentare

Rezultate din Literatură pentru ELITRĂ

Rezultatele 1 - 2 din aproximativ 2 pentru ELITRĂ.

Dimitrie Anghel - Cîntecul greierului

Dimitrie Anghel - Cîntecul greierului Cîntecul greierului de Dimitrie Anghel Publicată în Flacăra , 13 aprilie 1913. Sînt poate milioane de ani de-atunci â€” o, Soare ! De cînd tu cel ce astăzi urci bolțile de-azur. Erai de-abia o pată prin neguri călătoare, O forță-n mers ce-și cată o formă și-un contur. Așa erai, dar timpul ți-a modelat conturul Și incendiul ce-n tine mocnea de veșnicii, Înflăcărat deodată a luminat azurul Și ale mele negre și mari melancolii. Așa erai pe vremea întîiei aurore, Pe cînd eu, negrul greier, rapsodul fără glas Ce te cînta-nstrunîndu-și elitrele-i sonore, Așa am fost de-a pururi și-același am rămas. Eu sînt întîiul sunet care-a trezit ecouri Făr-a trezi pe lume fiorul unei uri, Rapsodul ce-a rupt pacea înaltelor platouri Și-a deșteptat visarea funebrelor păduri. Ca într-o seră caldă trăiam punctînd tăcerea, Privind plin de uimire cum vremile în mers Înalță continente ori pregătesc căderea A cine știe cărui fragment de univers. Părea cum că natura arareori sătulă De vechile tipare căta izvoade ...

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Paraziții

Barbu Ştefănescu-Delavrancea - Paraziţii Paraziții de Barbu Ștefănescu-Delavrancea Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V 6 VI 7 VII I Cosmin așteaptă pe doi prieteni. E singur, la o masa rotundă, în grădina "Costandin". Cu capul rezemat în mâna dreaptă, privește fără a clipi. Nici "băieții" care gonesc cu farfurii, sticle și pahare, nici mulțimea zgomotoasă și lacomă nu-i tulbură privirea melancolică. În grădină se aud, din toate părțile, strigătele obișnuite: "Băiete, o baterie!", "O idee!", "La moment!", "Un patrician!", "Gaata!", "Pârjoala, Mitică!", "A sosit!", "Un taifas, la a cincea!", "Soseș-teee... pe telegraf!" Peste zarva aceasta piruie naiul lui Dinicu. Maistrul muscalagiu cântă Ciocârlia , o scăpărare uimitoare de sunete. Pentru Cosmin lumea, așa de vie și de apropiată, se proiectează într-o depărtare tăcută și fumurie. La lumina felinarelor oamenii îi par ca niște umbre nehotărâte în conturul lor. Cosmin închise ochii săi obosiți și, în întunericul de o clipă, îi licări tremurând, ca într-un vis, o grădiniță cu liliac, o scară răsucită ca un melc colosal, un pat murdar în care zace un bătrân cu capul mare, cu părul alb, lung și rar, și ...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ELITRĂ

Rezultatele 1 - 6 din aproximativ 6 pentru ELITRĂ.

BUBURUZĂ

BUBURÚZĂ , buburuze , s . f . Gândăcel de formă semisferică , cu elitrele roșii pătate cu șapte puncte negre ; mămăruță , măriuță ( 1 ) , boul - lui - Dumnezeu , boul - Domnului , boul - popii ; paparugă ( Coccinella septempunctata ) . - Et .

CĂRĂBUȘ

CĂRĂBÚȘ , cărăbuși , s . m . Insectă coleopteră foarte dăunătoare , de culoare castanie , cu elitrele dure , care apare pe la începutul lunii mai și se hrănește cu frunzele arborilor ( iar larva ei , cu rădăcinile unor plante ) ; găinușă , gândac - de - mai ( Melolontha melolontha ) . - Carab [ aș ] ( rar folosit , " oaie cu botul negru " < tc . ) + suf . -

COLEOPTER

COLEOPTÉR , coleoptere , s . n . ( La pl . ) Ordin de insecte cu patru aripi dintre care cele două superioare ( elitre ) , întărite , au rol de protecție pentru celelalte două , care sunt subțiri , membranoase și servesc la zbor ; ( și la sg . ) insectă care face parte din acest ordin . [ Pr . : - le -

GREIER

GRÉIER , greieri , s . m . Gen de insecte cu corpul scurt și gros , cu antene lungi și cu ochi mari , cu picioarele posterioare adaptate la sărit , care produc un sunet ascuțit și pătrunzător prin frecarea elitrelor ( Gryllus ) ; insectă care face parte din acest gen . [ Pr . : gre - ier . - Var . : gréiere , ( reg . ) gríer s .

URECHELNIȚĂ

URECHÉLNIȚĂ , urechelnițe , s . f . I. ( Zool . ) 1. Insectă de culoare castanie , cu corpul alungit , cu elitrele scurte , având la capătul abdomenului două prelungiri în formă de clește mare ( Forficula auricularia ) . 2. Animal miriapod cu capul mare , cu antenele lungi , cu prima pereche de picioare mai lungă , transformată într - un fel de clești îndreptați îndărăt ( Lithobius forficatus ) . 3. Cârcăiac . II. Plantă erbacee meliferă , cu frunze ovale cărnoase , terminate printr - un vârf ascuțit și așezate în formă de rozetă , cu flori roșii sau roz așezate în partea superioară a tulpinii ( Sempervivum tectorum ) . - Ureche + suf . -

A r c h e u s . r o