Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:ÎNDOIELNIC, ÎNVÂRTI, ÎNVÂRTIT, AVENTURĂ, GIGOLO, INTERLOP, PROMISCUITATE, SUSPECT, TIPESĂ ... Mai multe din DEX...

DUBIOS - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

DUBIÓS, -OÁSĂ, dubioși, -oase, adj. Nesigur, îndoielnic; suspect. [Pr.: -bi-os] - Din lat. dubiosus.

Sursa : DEX '98

 

DUBIÓS, -OÁSĂ adj. suspect; îndoielnic, nesigur. (< lat. dubiosus)

Sursa : neoficial

 

DUBIÓS adj. 1. v. nesigur. 2. v. suspect. 3. echivoc, îndoielnic, necurat, suspect. (De o morală \~oasă.) 4. v. veros.

Sursa : sinonime

 

dubiós adj. m. (sil. -bi-os), pl. dubióși; f. sg. dubioásă (sil. -bi-oa-), pl. dubioáse

Sursa : ortografic

 

DUBI//ÓS \~oásă (\~óși, \~oáse) Care trezeşte dubiu; care de bănuit; echivoc; îndoielnic; suspect. [Sil. -bi-os] /<lat. dubiosus

Sursa : NODEX

 

DUBIÓS, -OÁSĂ adj. Suspect; îndoielnic, nesigur. [< lat. dubiosus].

Sursa : neologisme

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru DUBIOS

 Rezultatele 1 - 7 din aproximativ 7 pentru DUBIOS.

Ion Luca Caragiale - Muzica (Caragiale)

... acestea cari costă sume fabuloase, mai ales cele fabricate de celebrul Stradivarius. Dintre acestea sunt numai patru exemplare astăzi în Europa... și unul încă este dubios. Primul îl are țarul Rusiei; gloriosul monarh cântă pe el în momentele-i pierdute și cu oarecare virtuozitate. Al doilea (cel dubios) se află la “Universal Panopticumâ€� din Prater la Viena, care-n vacanță face turnèleîn Orient; acolo el cântă acompaniat de o harmoniflĂ»te ...

 

George Topîrceanu - Infernul

George Topîrceanu - Infernul Infernul - Stanțe apocrife la Divina Comedie de George Topîrceanu I "Allor si mosse, ed io gli tenni dietro." Dante ... Trudit apoi, m-am așezat pe-o stâncă. La capătul călătoriei mele Se deschidea prăpastie adâncă. Și străbătând a norilor perdele Cu-nveninate ace de lumină, Sclipeau în întuneric șapte stele. Eu le simțeam arsura pe retină Și-n van mă apăram, cu fața-ntoarsă, De raza lor caustică și fină. Simții atunci că-n juru-mi se revarsă Un pal amurg ce umple de-ntristare Văzduhul mirosind a piatră arsă. Și-n aburi de pucioasă, pe cărare, Văzui venind spre mine fără grabă Un om cu nasul dezolat și mare. Părea că Cerul pe figura-i slabă A pus stigmatul dragostei și-al urii, Eternizând profilul lui de babă: Tristețe-amară-n colțurile gurii, O frunte devastată de furtună Și de-ale vremii nobile injurii. Purta pe cap o veștedă cunună Și-n ochii lui părea că, deopotrivă, Melancolia lumii-ntregi s-adună. Așa, din vasta vremii perspectivă, El cobora-n tăcere către mine, Ținând în gol privirea-i corosivă. — De unde vii și cine ești, străine? L-am ...

 

George Topîrceanu - Pe un volum de Eminescu

George Topîrceanu - Pe un volum de Eminescu Pe un volum de Eminescu de George Topîrceanu (Însemnări inedite și alte digresii cu privire la „arta nouăâ€� indigenă) S-a zic că, din punct de vedere artistic, opera poetică a lui Eminescu e imperfectă. Acei care cred astfel confundă perfecțiunea tehnică cu perfecțiunea artistică. Orice om inteligent, care a ținut o prozodie în mână, poate face versuri perfecte. Semnatarul acestor rânduri nu e poet. Totuși: Aseară, fix la ora 9, Trecând așa pe strada Nouă Sau poate Amzei — nu importă! M-am pomenit cu o escortă De oameni beți ca niște bestii Vorbind — pe lângă alte chestii — Că monoplanul n-are cârmă, Dar totuși dacă tragi de-o sârmă Virează scurt — și prin urmare Aici e lucru foarte mare! Toate rimele sunt bogate sau rare și vă desfid să găsiți o singură greșeală de ritm sau de măsură. Nu oricare om inteligent, însă, poate face versuri artistice (și cu atât mai puțin poezie ). Așadar, încă o dată, una e perfecțiunea tehnică și alta e perfecțiunea artistică. Ele se condiționează poate reciproc, dar nu se pot confunda. Eminescu a ...

 

Paul Zarifopol - Din istoria poeziei românești

Paul Zarifopol - Din istoria poeziei româneşti Din istoria poeziei românești de Paul Zarifopol Alexandrescu - Bolintineanu Cu acești doi poeți munteni, prin excelență așezați între clasicii noștri școlărești, stăm în plină influență a poeziei franceze. Pe Alexandrescu îl cunoscuse Ion Ghica elev la Sfântul Sava, băiat măricel începea să-i mijească mustața băiat măricel cu memoria plină de versuri din clasicii francezi. Îmi pare că epistolele, satirele și fabulele formează inventarul bun al lui Alexandrescu. Orientarea lui naturală a fost clasicistă. Melancolia întrucâtva insistentă, sentimentalism pe tema ruinelor, a fantomelor trecutului, sunt teme literare pe care le impunea literatura apuseană pe atunci. S-a observat, cu dreptate, că adoptarea unor teme ca aceasta nu ne permite a vorbi hotărât de un romantism român. Românii care căutau a face poezie în anii 30 până la 40 luau ce găseau pe piața literară franceză. Romantică era poezia aceasta franceză la ea acasă, în București și în Iași ea nu era romantică, era poezia nouă din Apus, poezia pe care tinerii români aveau a o pune împotriva poeziei de imitație neogreacă. Romantism nu puteam avea, pentru că nu avusesem ...

 

Gib Mihăescu - Donna Alba - Volumul I

Gib Mihăescu - Donna Alba - Volumul I Donna Alba de Gib Mihăescu (Volumul I) Volumul II →→ Am pornit cu stângul în lume, ca și în război. La demobilizare, acolo, în dosul magaziilor gării, pe câmpul presărat cu mese și cu soldați beți de fericirea vieții recâștigate, pe toți i-am auzit: "Băgați de seamă, când vă veți vedea cu libretul în mână, să porniți cu dreptul!" Dar eu știu că oricât m-am muncit cu gândul, acum un an, să mișc întâi dreptul, când s-o da semnalul de plecare, spre front, din obișnuință militărească - deși acum nu mai răcneau porunci scurte ca la paradă și nimeni nu se uita cu ce pas o ia omul spre moarte -, am mișcat stângul. Și iată-mă c-am ajuns prin atâtea ploi de foc, cu picioarele și cu mâinile zdravene, cu pieptul neîngăurit, tocmai aici, în această zi sfințită a liberării de orice pericol. Iar astăzi e zi de marți și dacă toți oamenii dimprejurul meu se fac a uita c-au să pornească înapoi pe drumul vieții, cu tot dreptul mișcat întâi, într-o zi atât de nefastă, eu mă simt din cale-afară de ...

 

Anton Holban - O moarte care nu dovedește nimic

Anton Holban - O moarte care nu dovedeşte nimic O moarte care nu dovedește nimic de Anton Holban Fericirea a fost mare când mi s-a dat prilejul să plec la Paris! Scopul copilăriei mele se realiza. Aveam să străbat în fine eu însumi toate ungherele prin care mă orientam cu ușurință cu mintea și unde plasasem numai cu imaginația sute de romane a căror acțiune se petrecea acolo. Palpitând de bucurie, studiam, alături de Irina, ghidurile, hărțile, cărțile explicative. O purtam cu mine prin magazine, pe la legații, pe la birouri de bilete de tren, perorându-mi toate planurile. Ziua plecării sosi, și mă conduse la gară. Trenul mai avea 20 de minute până la plecare, mă instalasem bine și acum nu știam ce să-i vorbesc. (Poate pentru că mă obseda ideea că despărțirile trebuiesc întovărășite de suspine și de vorbe.) Și am schițat o teorie: “Întotdeauna înainte de a te despărți de cineva drag nu te pricepi să-i vorbești, tocmai pentru că ai prea multe de spusâ€�. Îmi scuzam astfel uscăciunea din momentul acela? Sau era un mijloc să mă liniștesc, văzând-o indiferentă? În orice caz, ...

 

Mihai Eminescu - Geniu pustiu

Mihai Eminescu - Geniu pustiu Geniu pustiu de Mihai Eminescu Dumas zice că romanul a existat totdeauna. Se poate. El e metafora vieții. Priviți reversul aurit al unei monede calpe, ascultați cântecul absurd al unei zile care n-a avut pretențiunea de-a face mai mult zgomot în lume decât celelalte în genere, extrageți din asteăaî poezia ce poate exista în ele și iată romanul. Printr-o claie prăfuită de cărți vechi (am o predilecțiune pentru vechituri), am dat peste un volum mai nou: Novele cu șase gravuri. Deschid și dau de istoria unui rege al Scoției care era să devină prada morții din cauza unui cap de mort îmbălsămat. Închipuiți-vă însă că pe cine l-a pus litograful să figureze în gravuri de rege al Scoției? Pe Tasso! Lesne de explicat: Economia. Am scos întradins portretul lui Tasso spre-a-l compara. Era el, trăsură cu trăsură. Ce coincidențe bizare pe fața pământului, îmi zisei zâmbind prin visarea mea. Putea-s-ar oare întâmpla unui Tasso o istorie asemenea celeia ce-o citeam?... Uitasem însă că tot ce nu e posibil obiectiv e cu putință în mintea noastră ...

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DUBIOS

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 10 pentru DUBIOS.

ÎNDOIELNIC

... ÎNDOIÉLNIC , - Ă , îndoielnici , - ce , adj . Care provoacă îndoială , care nu poate fi primit ca sigur ; dubios

 

ÎNVÂRTI

ÎNVÂRTÍ , învârtesc , vb . IV . 1. Tranz . refl . și intranz . A ( se ) mișca în cerc , a ( se ) întoarce de jur împrejur , a determina sau a face o mișcare de rotație ; a ( se ) roti , a ( se ) răsuci . 2. Tranz . A mânui ( cu dibăcie ) o unealtă , o armă . 3. Refl . A umbla de colo până colo fără scop ; a se mișca de jur împrejur , a se întoarce ( într - un spațiu îngust ) ; a se foi . 4. Tranz . și refl . Fig . ( Fam . ) A se îndeletnici cu afaceri ( dubioase ) ; a câștiga , a dobândi ceva , a profita ( pe căi lăturalnice ) de un concurs de împrejurări favorabile . [ Prez . ind . și : înv ?

 

ÎNVÂRTIT

ÎNVÂRTÍT^2 , - Ă învârtiți , - te , adj . , subst . 1. Adj . Înfășurat , răsucit . 2. S . m . Fig . ( Fam . ) Persoană care s - a eschivat ( prin favoritism , dare de mită etc . ) de la obligațiile militare ( în timp de război ) ; persoană care a ajuns la o situație materială sau socială bună , prin mijloace dubioase . 3. S . f . Numele unui dans popular cu învârtituri ; melodie după care se execută acest dans . 4. S . f . Prăjitură făcută dintr - o foaie subțire de aluat , umplută cu nuci , mere sau brânză . - V. învârti . ÎNVÂRTÍT^1 s . n . Faptul de a ( se ) învârti ; învârtire . - V.

 

AVENTURĂ

AVENTÚRĂ , aventuri , s . f . 1. Acțiune îndrăzneață și riscantă ; întreprindere dubioasă , necinstită . 2. Legătură amoroasă întimplătoare ( și

 

GIGOLO

GIGOLÓ s . m . ( Franțuzism ) Bărbat cu moravuri dubioase . [ Pr . :

 

INTERLOP

... INTERLÓP , - Ă , interlopi , - e , adj . Care are o reputație proastă ; rău famat , dubios

 

PROMISCUITATE

... PROMISCUITÁTE s . f . Amestec de indivizi foarte diferiți pe care îi reunește un mod de viață dubios

 

SUSPECT

... SUSPÉCT , - Ă , suspecți , - te , adj . ( Adesea substantivat ) Care este bănuit , care dă de bănuit ; care inspiră neîncredere , de care trebuie să te ferești ; dubios

 

TIPESĂ

TIPÉSĂ , tipese , s . f . ( Fam . și peior . ) Persoană de sex feminin ( cu relații și comportări