Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:DEZARTICULAT, DEZARTICULAȚIE, DEZARTICULARE ... Mai multe din DEX...

DEZARTICULA - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

DEZARTICULÁ, dezarticuléz, vb. I. 1. Tranz. A amputa un membru sau o parte a lui la nivelul unei articulații. 2. Refl. (Despre oase) A ieși din articulații; a se disloca. 3. Refl. Fig. A-și pierde coeziunea, unitatea. - Din fr. désarticuler.

Sursa : DEX '98

 

DEZARTICULÁ vb. I. tr. 1. (med.; despre membre) a face să iasă din articulație. 2. (chir.) a amputa la nivelul unei articulații. II. refl. 1. (despre oase) a ieși din încheieturi. 2. a-și pierde coeziunea, a se dezmembra. (< fr. désarticuler)

Sursa : neoficial

 

DEZARTICULÁ vb. v. luxa.

Sursa : sinonime

 

dezarticulá vb. (sil. mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezarticuléz, 3 sg. și pl. dezarticuleáză

Sursa : ortografic

 

A SE DEZARTICUL//Á mă \~éz intranz. 1) (despre membre) A ieși din arti-culație; a se disloca; a se luxa; a se scrânti. 2) (despre comunități) A pierde coeziunea internă; a se dezagrega; a se dezmembra; a se descompune; a se destrăma; a se dezbina. /désarticuler

Sursa : NODEX

 

A DEZARTICUL//Á \~éz tranz. 1) (membre) A scoate din articulație (printr-o operație chirurgicală). 2) A desface în părțile componente; a dezmembra. /désarticuler

Sursa : NODEX

 

DEZARTICULÁ vb. I. tr. A scoate un membru din încheietură, din articulație. ** refl. (Despre oase) A ieși din articulații; (fig.) a se sfărâma, a se spulbera, a se dezagrega. [Cf. fr. désarticuler].

Sursa : neologisme

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru DEZARTICULA

 Rezultatele 1 - 1 din aproximativ 1 pentru DEZARTICULA.

Anton Holban - O moarte care nu dovedește nimic

Anton Holban - O moarte care nu dovedeşte nimic O moarte care nu dovedește nimic de Anton Holban Fericirea a fost mare când mi s-a dat prilejul să plec la Paris! Scopul copilăriei mele se realiza. Aveam să străbat în fine eu însumi toate ungherele prin care mă orientam cu ușurință cu mintea și unde plasasem numai cu imaginația sute de romane a căror acțiune se petrecea acolo. Palpitând de bucurie, studiam, alături de Irina, ghidurile, hărțile, cărțile explicative. O purtam cu mine prin magazine, pe la legații, pe la birouri de bilete de tren, perorându-mi toate planurile. Ziua plecării sosi, și mă conduse la gară. Trenul mai avea 20 de minute până la plecare, mă instalasem bine și acum nu știam ce să-i vorbesc. (Poate pentru că mă obseda ideea că despărțirile trebuiesc întovărășite de suspine și de vorbe.) Și am schițat o teorie: “Întotdeauna înainte de a te despărți de cineva drag nu te pricepi să-i vorbești, tocmai pentru că ai prea multe de spusâ€�. Îmi scuzam astfel uscăciunea din momentul acela? Sau era un mijloc să mă liniștesc, văzând-o indiferentă? În orice caz, ...

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DEZARTICULA

 Rezultatele 1 - 4 din aproximativ 4 pentru DEZARTICULA.

DEZARTICULAT

DEZARTICULÁT , - Ă , dezarticulați , - te , adj . 1. ( Despre oase ) Ieșit , sărit din articulații ; dislocat . 2. Fig . Incapabil de mișcări coordonate ; ( despre mișcări ) care arată , trădează lipsă de coordonare ; dezordonat . 3. ( Despre membre sau părți ale lor ) Amputat la nivelul unei articulații . 4. ( Rar ; despre cuvinte și despre sunetele vorbirii ) Rău articulat , pronunțat

 

DEZARTICULAȚIE

DEZARTICULÁȚIE , dezarticulații , s . f .

 

DEZARTICULARE

... DEZARTICULÁRE , dezarticulări , s . f . Acțiunea de a ( se ) dezarticula ; dezarticulație . - V. dezarticula