|
||
Vezi și:CARTELĂ,
CHITANȚIER,
CUPON,
GULERAȘ,
MÂNECUȚĂ,
MANȘETĂ,
MATCĂ,
MODUL,
MUȘTIUC,
PLASTRON
... Mai multe din DEX...
DETAȘABIL - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. DETAȘÁBIL, -Ă, detașabili, -e, adj. Care poate fi detașat. - Din fr. détachable.Sursa : DEX '98 Detașabil ≠ atașabilSursa : antonime DETAȘÁBIL, -Ă adj. care se poate desprinde, detașa. (< fr. détachable)Sursa : neoficial DETAȘÁBIL adj. v. volant.Sursa : sinonime detașábil adj. m., pl. detașábili; f. sg. detașábilă, pl. detașábileSursa : ortografic DETAȘÁBIL \~ă (\~i, \~e) Care poate fi detașat. /Sursa : NODEX DETAȘÁBIL, -Ă adj. Care se poate desprinde, detașa (I,1) [în DN]. [Cf. fr. détachable].Sursa : neologisme Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DETAȘABILRezultatele 1 - 10 din aproximativ 13 pentru DETAȘABIL. CARTÉLĂ , cartele , s . f . 1. Carnețel , bucată de hârtie sau de carton , cu bonuri detașabile , imprimate și numerotate , pe baza cărora se pot obține produse raționalizate sau se poate servi masa la o cantină . 2. Bandă de carton perforată care indică desenul unei țesături . 3. ( Inform . ; în sintagma ) Cartelă perforată = suport de informație imprimat special , folosit în sistemele de prelucrare automată a datelor și reprezentat printr - un carton dreptunghiular de dimensiuni standardizate , pe care datele sunt trecute cu ajutorul unui cod de CHITANȚIÉR , chitanțiere , s . n . Carnet sau registru cu foi detașabile pentru întocmirea chitanțelor . [ Pr . : - ți - er ] - Chitanță + suf . - CUPÓN , cupoane , s . n . 1. Parte a unui titlu de rentă sau a unei acțiuni bancare care se decupează la scadență pentru a - i servi titularului la încasarea dobânzii sau a dividendelor . 2. Parte detașabilă dintr - un bilet , de pe un cotor etc . care conferă deținătorului anumite drepturi . 3. Bucată mică de metraj , rămasă dintr - un val de material ... GULERÁȘ , gulerașe , s . n . Diminutiv al lui guler ( 1 ) ; ( în special ) mic guler detașabil MÂNECÚȚĂ , mânecuțe , s . f . 1. Diminutiv al lui mânecă ( 1 ) . 2. ( La pl . ) Un fel de manșete ( detașabile ) lungi până la cot , care se poartă peste mâneci , pentru a le proteja . [ Var . : ( reg . ) mânicúță s . f . ] - Mânecă + suf . - MANȘÉTĂ , manșete , s . f . 1. Partea de jos a mânecii unei cămăși ( bărbătești ) sau a unei bluze ; bandă ( detașabilă ) aplicată ca garnitură la partea de jos a unei mâneci . 2. Garnitură de piele sau de cauciuc , în formă de inel sau de cilindru , care servește la etanșarea unor deschideri . 3. Text scurt tipărit cu alt caracter de literă pe prima pagină a unui ziar sau într - o publicație periodică . , la începutul unui articol , care conține în rezumat o știre importantă din cuprinsul ziarului sau ideea principală , nota originală din cuprinsul MÁTCĂ , mătci , s . f . I. 1. Albie ( minoră ) a unei ape curgătoare ; pat ^2 , făgaș , vad , albie . 2. Fig . Origine , obârșie , început , izvor ; spec . loc de naștere ; familie , neam din care se trage cineva . 3. Parte a năvodului în care se strâng peștii când năvodul este tras din apă ; matiță . II. 1. Albină femelă mai mare decât albinele lucrătoare , care depune ouă ; regină , mamă . 2. ( Reg . ) Stup de cel puțin un an , care a roit o dată sau de mai multe ori ; roi ^2 . III. Parte din foile unui chitanțier , bonier , dosar etc . care rămâne după ce s - au rupt părțile ( sau foile ) detașabile ; MODÚL , module , s . n . 1. Unitate de lungime convențională , folosită în arhitectura clasică pentru determinarea proporțiilor elementelor componente ale unei construcții , ale unui ordin arhitectonic . 2. ( Mat . ) Valoare absolută a unui număr real ( fără a se ține seamă de semnul algebric ) . 3. Fiecare dintre părțile principale ( și detașabile ) ale unei nave cosmice . 4. Parte componentă a unui ansamblu ( cu funcționalitate MUȘTIÚC , muștiucuri , s . n . 1. Piesă detașabilă ( de ebonită , de os sau de metal ) la instrumentele muzicale de suflat , prin care se suflă . 2. Capătul metalic cu care se termină un furtun și care servește la concentrarea și dirijarea jetului de lichid . 3. Piesă de metal sau de lemn căptușită cu tablă și montată la capătul de presare al preselor folosite la fasonarea cărămizilor , a țiglelor PLASTRÓN , plastroane , s . n . 1. Partea din față apretată ( detașabilă ) a unei cămăși bărbătești . 2. Un fel de cravată lată care acoperă pieptul . 3. Bucată de piele groasă , căptușită , care protejează pieptul la jucătorii de Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române... |