COTCODĂCI - Definiția din dicționar

Vezi și:COTCODĂCIRE, COTCODĂCIT, COTCODĂCEALĂ, COTCOROZI ... Mai multe din DEX...

COTCODĂCI - Definiția din dicționar

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

COTCODĂCÍ, cotcodăcesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre găini; la pers. 3) A scoate sunetele caracteristice speciei (după ce au ouat); a cotcorozi. 2. Intranz. și tranz. Fig. (Despre oameni) A vorbi fără rost; a trăncăni, a pălăvrăgi. - Din cotcodac.

Sursa : DEX '98

COTCODĂCÍ vb. v. flecări, îndruga, pălă-vrăgi, sporovăi, trăncăni.

Sursa : sinonime

COTCODĂCÍ vb. (reg.) a cotcorozi, a cotcozi. (Găina \~.)

Sursa : sinonime

cotcodăcí vb., ind. prez. 3 sg. cotcodăcéște, imperf. 3 sg. cotcodăceá; conj. prez. 3 sg. și pl. cotcodăceáscă

Sursa : ortografic

A COTCODĂC//Í \~ésc intranz. 1) (despre găini) A scoate sunete caracteristice speciei (după ce s -au ouat); a face "cotcodac -cotcodac". 2) fig. (despre persoane) A vorbi mult și fără rost; a pălăvrăgi; a trăncăni; a flecări. /Din cotcodac

Sursa : NODEX

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

Rezultate suplimentare

Rezultate din Literatură pentru COTCODĂCI

Rezultatele 1 - 3 din aproximativ 3 pentru COTCODĂCI.

George Topîrceanu - Câți ca voi!

George Topîrceanu - Câţi ca voi! Câți ca voi! de George Topîrceanu Sus, pe gardul dinspre vie, O găină cenușie Și-un cocoș împintenat S-au suit și stau la sfat: â€” Ia te uită, mă rog ție, Cât de sus ne-am înălțat!... Și deodată, cu glas mare, Începură amândoi, Să cotcodăcească-n soare: â€” Nimeni-nu-mai-e-ca-noi!... Nimeni-nu-mai-e-ca-noi!... Dar de sus, din corcoduș, Pitulându-se-ntre foi, Mititel și jucăuș, Le-a răspuns un pițigoi: â€” Câți-ca-voi! Câți-ca-

George Topîrceanu - Un duel

George Topîrceanu - Un duel Un duel de George Topîrceanu Eroii mei sunt doi cocoși De rasă, pintenați, frumoși Ca ofițerii la paradă. Doi cavaleri aristocrați. Dintr-o privire ofensați Încep duelul fără spadă. Au martori puii speriați. Teren â€” o parte din ogradă, Dar n-au motiv de sfadă, Căci nu se știe-a cui e vina â€” Misteru-nvăluie pricina, â€” Deci: căutați găina... Din amândouă părțile Se-ncep ostilitățile. Ei stau o clipă față-n față Cu ciocurile la pământ, Apoi deodată-și iau avânt Și lupta-ncepe săltăreață: Sar deodată, Dau cu ciocul. Cad alături, Schimbă locul. Bat din aripi, Dau din gheare. Unul cade, Altul sare... Iar s-atacă, Iar se pișcă... Dar deodată nu mai mișcă... Față-n față, multă vreme, Stau așa, ca două gheme Neclintite Și zburlite, Până când, pe nesimțite, Unul părăsește sfada, Întorcându-se cu coada... Atunci ieși de sub șopron Un folozof-clapon, Urât Ș-atâta de bătrân încât A dat în mintea puilor... El s-a oprit în fața lor Cotcodăcind sonor: â€” Eu dezaprob acest conflict. E o rușine, un delict Nedemn de vremi civilizate. Dar așteptăm un viitor Când, mândri ...

Alexei Mateevici - Cumătriile

Alexei Mateevici - Cumătriile Cumătriile de Alexei Mateevici În zorile vieții, ca și la apusul ei, sunt la românii țărani o seamă de obiceiuri și credințe, vrednice de luat aminte. În ceasul nașterii niște ființe nevăzute, numite ursitoarele, sunt de față și menesc copilului soarta vieții lui. De aceea, în cursul vieții, când sosește cineva la o primejdie de boală, îi fac bătrânele satului de ursită pe o frigare nouă; tot asemenea mai fac și fetelor de măritat, ca să le sosească ceasul mai curând. Când intră tatăl în casă, baba (moașa), pe a carei zbârcită față, deprinsă cu posomorât, se vede o rază de senin, îi sare înainte sprintenă, ca o copilă, și-i spune voioasă veste că are un băiețel sau o fetiță. Dacă noul-născut îi băiat, atunci baba se repede și-i smulge căciula din cap, vestindu-i prin aceasta, înainte de a-i spune vreo vorbă, că are un fecior, căruia-i trebuie astfel de lucruri. Tot asemenea face și cu alți bărbați ce se ivesc în casă. După ce s-au vestit în sat de naștere, încep a veni, una câte una, megieșele și prietenele lehuzei, aducându-i, ...