Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:ÎMPIETRUIRE, ACOSTAMENT, BANDĂ, BORDURĂ, PLANȘEU, RIGOLĂ, SUPRALĂRGIRE, TROTUAR, VĂLURIRE ... Mai multe din DEX...

CAROSABIL - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

CAROSÁBIL, -Ă, carosabili, -e, adj. (Despre drumuri) Care permite circulația vehiculelor rutiere; (despre partea unui drum) care este rezervată circulației vehiculelor rutiere. - Din fr. carrossable.

Sursa : DEX '98

 

carosábil adj. m., pl. carosábili; f. sg. carosábilă, pl. carosábile

Sursa : ortografic

 

CAROSÁBIL \~ă (\~i, \~e) (despre drumuri, șosele etc.) Care este destinat circulației vehiculelor rutiere. Parte \~ă a străzii. /carrossable

Sursa : NODEX

 

CAROSÁBIL, -Ă adj., s. n. parte (a unui drum, a unei străzi) rezervată circulației vehiculelor. (< fr. carrossable)

Sursa : neoficial

 

CAROSÁBIL, -Ă adj. (Despre drumuri, șosele etc.) Care permite circulația vehiculelor; pe care merg vehiculele. * Parte carosabilă (și s.n.) = parte a unei șosele sau a unei străzi rezervată circulației vehiculelor. [< fr. carrossable].

Sursa : neologisme

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CAROSABIL

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 10 pentru CAROSABIL.

ÎMPIETRUIRE

ÎMPIETRUÍRE , împietruiri , s . f . Așezare a unor straturi de pietre sau de pietriș pe partea carosabilă a unui drum ; pietruire . - În +

 

ACOSTAMENT

ACOSTAMÉNT , acostamente , s . n . Fâșie laterală din platforma unei șosele , cuprinsă între marginea părții carosabile și marginea șoselei . - După fr .

 

BANDĂ

BÁNDĂ^2 , benzi , s . f . 1. Fâșie de stofă , hârtie , de piele etc . cu care se înfășoară , se leagă sau se întărește ceva ; bantă . 2. ( în sintagmele ) Bandă de magnetofon = fâșie magnetizată pe care se imprimă și de pe care se pot reproduce sunete cu ajutorul magnetofonului . Bandă rulantă ( sau de transport , continuă ) = fâșie lată de piele , de cauciuc , de plăci metalice etc . , pe care se transportă automat materiale sau piese fabricate sau în curs de fabricație ; conveier . Lucru pe ( sau la ) bandă ( rulantă ) = sistem de lucru constând din operații executate succesiv de un șir de lucrători asupra unui obiect aflat pe o banda rulantă care trece prin fața fiecăruia dintre ei . Bandă de imagini = peliculă cinematografică . Bandă de circulație = fâșie lungă delimitată din partea carosabilă a unui drum , pe care pot circula în același sens numai un șir de vehicule . Bandă de rulment = partea de cauciuc din anvelopa unei roți de autovehicul care vine în contact cu pământul . 3. Margine elastică a mesei de biliard . 4. Șină care leagă cele două țevi ale unei arme de vânătoare . 5. Grup de frecvențe vecine sau apropiate ale unei radiații electromagnetice sau sonore . 6. ( în sintagmele ) Bandă ...

 

BORDURĂ

BORDÚRĂ , borduri , s . f . Fâșie , panglică sau cusătură la marginea unui obiect textil . 2. Zonă care înconjură marginea unui obiect , cu o structură diferită de a acestuia ; spec . zonă de la marginea dinspre partea carosabilă a trotuarului . Bordura de flori a unei

 

PLANȘEU

PLANȘÉU , planșee , s . n . Element de construcție de lemn , de beton armat etc . care servește ca suport pentru fixarea unei mașini , formează partea carosabilă a unui pod , separă etajele unei clădiri ( constituind dușumeaua sau acoperișul )

 

RIGOLĂ

RIGÓLĂ , rigole , s . f . 1 . Șanț mic sau amenajare specială făcută de - a lungul străzilor , între marginea părții carosabile și bordura trotuarelor , având rolul de a colecta apele superficiale și de a le dirija la un punct de descărcare . 2. Canal mic sau brazdă prin care este condusă apa de irigație la plante . 3. Formă de eroziune în adâncime ( până la 50 cm ) a solului ca rezultat al acțiunii șuvoaielor de

 

SUPRALĂRGIRE

SUPRALĂRGÍRE , supralărgiri , s . f . Lărgire a părții carosabile a unui drum ( în porțiunea curbelor ) . - Supra - +

 

TROTUAR

TROTUÁR , trotuare , s . n . Porțiune marginală special amenajată din suprafața unei străzi , mai ridicată decât partea carosabilă , rezervată circulației pietonilor . [ Pr . : - tu -

 

VĂLURIRE

VĂLURÍRE , văluriri , s . f . Formare de ondulații pe suprafața părții carosabile a unei