Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

Vezi și forma bază: BLESTEMA

  Vezi și:BLESTEMAT, BLESTEMA, ÎMPELIȚAT, AFURISIT, BLESTEMĂȚIE, DAMNABIL, DRĂCUI, JURA, JURAT, NECURAT, OROPSI ... Mai multe din DEX...

BLESTEM - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

BLESTÉM, blesteme, s.n. Invocare a urgiei divinității împotriva cuiva; nenorocire a cuiva pusă pe seama furiei divine. [Acc. și: bléstem] - Din blestema (derivat regresiv).

Sursa : DEX '98

 

BLESTÉM s. v. calamitate, catastrofă, dezastru, flagel, grozăvie, năpastă, nenorocire, pacoste, potop, prăpăd, pustiire, sinistru, urgie.

Sursa : sinonime

 

BLESTÉM s. 1. imprecație, ocară, (livr.) maledicție. (Poeziile lui conțin multe \~.) 2. v. excomunicare.

Sursa : sinonime

 

blestém s. n., pl. blestéme

Sursa : ortografic

 

BLESTÉM \~e n. 1) Invocare a urgiei divine asupra cuiva; imprecație. 2) Cuvinte prin care se invocă abaterea unei nenorociri asupra cuiva; imprecație; maledicție. 3) Rău fatal, pus pe seama furiei divine, care se pare planează în permanență deasupra cuiva; maledicție. /v. a blestema

Sursa : NODEX

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru BLESTEM

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 220 pentru BLESTEM.

Vasile Alecsandri - Plugul blestemat

Vasile Alecsandri - Plugul blestemat Plugul blestemat de Vasile Alecsandri Vecină cu moșia bogată și domnească Se-ntinde o câmpie mănoasă, răzeșească, Pe care o pândește avanul domnitor Cu poftă nesățioasă, cu ochi adunător. El vrea ca să-și cârpească hlamida aurită Cu zdreanța sărăcimii de veacuri moștenită. Dar nu vrea răzeșimea să-i vândă-al său ogor, Căci e legat prin sânge pământul de popor. Nu vrea? răcnește vodă... Prostimea întețită Ridică azi din țărnă ființa-i umilită Și îndrăznește-a-și pune vroința-n fața mea? Să afle dar ce-i vrerea atunci când domnul vrea!" [1] A doua zi o ceată de mulți neferi călare, Înconjurând pe vodă, pășesc peste hotare, Și ca să tragă-o brazdă, aduc un mare plug, Unealtă de răpire cu șase boi în jug... Câmpia năvălită lucește verde-n soare, Dar un fior pătrunde în orice fir și floare. Și via ciocârlie cântarea și-a curmat, Și zarea se-nvelește c-un nor întunecat. Din capătul câmpiei începe plugul rece Să tragă brazda neagră pe locul unde trece Și pajiștea atinsă geme ne-ncetat De-a fi-njumătățită prin fierul blestemat. Văzduhul se răsună ...

 

Constantin Stamati - Gafița blestemată de părinți

Constantin Stamati - Gafiţa blestemată de părinţi Gafița blestemată de părinți de Constantin Stamati Îndesară doamnă-n țară, Toată noaptea-mpărătiță, În zori ca o văduviță, Amiază călugăriță... (Cântec vechi al unei doamne nenorocite.) I Nouri groși acoperise a stelelor strălucire, Și ceață de promoroacă pudruia codrii pustii, Crivățul cu-a sa suflare împrăștie pustiire, Lăsând urme de pieire pe dealuri și câmpii. Pe domnii codrilor, brazii, pe stejarii cu virtute, Îi zbuciuma cu-al său vifor, să i se plece gemând, Și zburând peste-a lor vârfuri drepănate sau căzute, Pân-în locuri depărtate ducea viscol șuierând. Iar scârboasa cucuveică ținterimul părăsește, Și cu-al său fioros țipăt, vaiet și moarte vestește. Tocmai atunci și Gafița de-al său amat interită, Se trăgea mai de tot moartă spre bordeiul părintesc, Căci neprihănita fată, de Iancu ademenită, Pentru dânsul înșelase pe părinții ce-o bocesc; Pentru dânsul defăimase a sale amici iubite... Încât orbind-o păcatul, făr’ să știe au greșit, De și-au părăsit părinții și datoriile sânte, De și-au pângărit și legea și de s-au ticăloșit. Și pentru așa greșeală Gafița nenorocită De Iancu fu rușinată, de Iancu ...

 

George Topîrceanu - Pruncul

... cum plânge. Cum cere pruncul partea lui de soare! Dar unde ești, să-l vezi acum, pierduto, Femeie, tu, de trei ori blestemată!... Te-o blestema bastardul fără nume, Nevinovatul osândit să moară Când nimănuia n-a cerut viață, — Și când întâiul vânt de patimi grele, Din lumea ...

 

Ștefan Octavian Iosif - N-am împotriva ta nimica...

Ştefan Octavian Iosif - N-am împotriva ta nimica... N-am împotriva ta nimica... de Heinrich Heine , traducere de Ștefan Octavian Iosif Traducere de Ștefan Octavian Iosif Din volumul Romanțe și cîntece , 1901 N-am împotriva ta nimica, chiar de-aș înnebuni de jale. Pe veci pierduto ! n-am nimica, nimic n-am împotriva ta : Oricît de mîndră-n strălucire ta de diamante-ai arăta, Nu vei putea s-arunci o rază în noaptea inimioarei taie... Știam de mult. În vis, odată, văzui viața ta ursită, Văzui și noaptea-ntunecată ce inima ți-a fost robit-o, Văzui și vipera ce mușcă ascunsă-n inimă-ți, iubito, Și-am înțeles, pe veci pierduto, cît ești de mult nefericită ! Și dacă ești nefericită, nimic n-am împotriva ta ; Iubito, soarta blestemată vrea ca să fim nefericiți !... Pîn' ce tot zbuciumul acestor nebune inimi va-nceta, Iubito, soarta blestemată vrea ca să fim nefericiți ! Ci văd eu zîmbetul ironic pîndind prilej ca să zbucnească. Văd ochii tăi mărind cu ciudă fulgerătoarele lumine. Și văd pornirea de orgoliu ce face sînul tău să crească — Și totuși ești nefericită, nefericită, ca și mine ! În preajma gurei tale totuși durerea tremură-n ...

 

Alecu Donici - Norocul în vizită

... era o casă mică, Trei frați în ea trăia, ce nu sporea-n nimică, La orice se-ncerca, lor le mergea pe dos Și-adese blestema norocul ticălos. Pătruns de-a lor strigare, Norocul hotărî curând să-i viziteze Și la căsuța lor o vară să văreze. O vară ...

 

Alexei Mateevici - Câteva colinde de Sfântul Crăciun

... Miriști, păpușoiști. Precista au picat, Căci s-au împiedicat De-o tufă din cale. Ea, oftând cu jale, Din gură-mi zicea Și mi-o blestema: — Tufă-afurisită, Să nu crești în sus, Cine de tine se va-mpiedica, Toți te-or blestema... Iar au mai plecat, Un măr au aflat. Și ei s-au odihnit, Mărul i-au umbrit, Umbra ș-au lățit, Soarele au pierit. Sfânta ...

 

Dimitrie Bolintineanu - Mihnea și baba

Dimitrie Bolintineanu - Mihnea şi baba Mihnea și baba de Dimitrie Bolintineanu după o tradiție Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V 6 VI - Blestemul 7 VII 8 VIII 9 IX I Când lampa se stinge la negrul mormânt Atinsă de aripi, suflată de vânt; Când buha se plânge prin triste suspine; Când răii fac planuri cum au a reține În barbare lanțuri poporul gemând; Când demoni și spaime pe munți se adună De urlă la stele, la nori și la lună, Într-una din peșteri, în munte râpos, Un om oarecare intră curajos. II În peșterea Carpaților O oară și mai bine Vezi templul pacinaților Ce cade în ruine. Aci se fac misterele De babe blestemate, Ce scot la morți arterele Și hârcele uscate. Aci se fierb și oasele În vase aurite, Aci s-adun frumoasele Când nu mai sunt dorite. O flacără misterică Dă palidă lumină; Iar stâlpii în biserică Păreau că se înclină. Și liliecii nopților Ce au aicea locul, Ascunși în hârca morților, Umblau să stingă focul. O babă, ce oroarele Uscaseră în lume, Tot răscolea vulvoarele, Șoptind încet un nume. III S-aude un zgomot de pași pe aproape, ...

 

Edgar Allan Poe - Corbul din Edgar Poe

Edgar Allan Poe - Corbul din Edgar Poe Corbul lui Edgar Poe de Iuliu Cezar Săvescu Informații despre această ediție     Sunase miezul nopții, pierdut în cugetare,     Mai răsfoiam volume, uitate și bizare,     Când cineva la ușe bătu ușor, ușor.     Era cam prin Decembrie, murindul foc, din umbre     Fantastice pe ziduri, svârlea contururi sumbre,     Iar eu cătam, zădarnic, în cărți vreun ajutor.     La chinurile mele, la vechiul meu amor     La dânsa, tot la dânsa zbura a mea gândire,     La palida Lenora, a cărei strălucire     În lume n-are seamăn, și căreia, în cer,     Chiar îngerii, Lenora îi zic. Dar ce mister,     Căci totul, chiar mișcarea perdelei de mătase,     O strașnică teroare în nervii mei băgase,     Și ca să-mi țin curajul, în mine singur zic:     â€œO fi vr’o cunoștință și altceva nimic!â€�     Și fără-a pierde vreme, strigai: “Vă cer iertare,     â€œAproape adormisem când ați bătut,     Și-n stare n-am fost s-aud și Ă¡poi băteați încet de tot!â€�     Deschid, mă uit, dar nimeni, și să pătrund nu pot     A nopții întunecime. Ce vis ciudat mă-nșeală?     Strigai încet: Lenora!â€� Ecoul, cu sfială     Repetă ...

 

Heinrich Heine - N-am împotriva ta nimica...

Heinrich Heine - N-am împotriva ta nimica... N-am împotriva ta nimica... de Heinrich Heine , traducere de Ștefan Octavian Iosif Traducere de Ștefan Octavian Iosif Din volumul Romanțe și cîntece , 1901 N-am împotriva ta nimica, chiar de-aș înnebuni de jale. Pe veci pierduto ! n-am nimica, nimic n-am împotriva ta : Oricît de mîndră-n strălucire ta de diamante-ai arăta, Nu vei putea s-arunci o rază în noaptea inimioarei taie... Știam de mult. În vis, odată, văzui viața ta ursită, Văzui și noaptea-ntunecată ce inima ți-a fost robit-o, Văzui și vipera ce mușcă ascunsă-n inimă-ți, iubito, Și-am înțeles, pe veci pierduto, cît ești de mult nefericită ! Și dacă ești nefericită, nimic n-am împotriva ta ; Iubito, soarta blestemată vrea ca să fim nefericiți !... Pîn' ce tot zbuciumul acestor nebune inimi va-nceta, Iubito, soarta blestemată vrea ca să fim nefericiți ! Ci văd eu zîmbetul ironic pîndind prilej ca să zbucnească. Văd ochii tăi mărind cu ciudă fulgerătoarele lumine. Și văd pornirea de orgoliu ce face sînul tău să crească — Și totuși ești nefericită, nefericită, ca și mine ! În preajma gurei tale totuși durerea tremură-n neștire, ...

 

Iuliu Cezar Săvescu - Corbul din Edgar Poe

Iuliu Cezar Săvescu - Corbul din Edgar Poe Corbul lui Edgar Poe de Iuliu Cezar Săvescu Informații despre această ediție     Sunase miezul nopții, pierdut în cugetare,     Mai răsfoiam volume, uitate și bizare,     Când cineva la ușe bătu ușor, ușor.     Era cam prin Decembrie, murindul foc, din umbre     Fantastice pe ziduri, svârlea contururi sumbre,     Iar eu cătam, zădarnic, în cărți vreun ajutor.     La chinurile mele, la vechiul meu amor     La dânsa, tot la dânsa zbura a mea gândire,     La palida Lenora, a cărei strălucire     În lume n-are seamăn, și căreia, în cer,     Chiar îngerii, Lenora îi zic. Dar ce mister,     Căci totul, chiar mișcarea perdelei de mătase,     O strașnică teroare în nervii mei băgase,     Și ca să-mi țin curajul, în mine singur zic:     â€œO fi vr’o cunoștință și altceva nimic!â€�     Și fără-a pierde vreme, strigai: “Vă cer iertare,     â€œAproape adormisem când ați bătut,     Și-n stare n-am fost s-aud și Ă¡poi băteați încet de tot!â€�     Deschid, mă uit, dar nimeni, și să pătrund nu pot     A nopții întunecime. Ce vis ciudat mă-nșeală?     Strigai încet: Lenora!â€� Ecoul, cu sfială     Repetă ...

 

Vasile Alecsandri - Prutul (Alecsandri)

Vasile Alecsandri - Prutul (Alecsandri) Prutule, râu blestemat! [1] Face-te-ai adânc și lat Ca potopul tulburat! Mal cu mal nu se zărească, Glas cu glas nu se lovească, Ochi cu ochi nu se-ajungă Pe-a ta pânză cât de lungă! Lăcustele când or trece, La ist mal să se înece! Holerele când or trece, Pe la mijloc să se-nece! Dușmanii țării de-or trece, La cel mal să se înece. Iar tu-n valurile tale Să-i tot duci, să-i duci la vale Pân' la Dunărea cea mare, Pân' în Dunăre și-n mare! ↑ Prutule, râu blestemat. Înainte de luarea Basarabiei de moscali, cântecul zicea: Nistrule, râu blestemat, fiindcă toate relele veneau de peste

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru BLESTEM

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 15 pentru BLESTEM.

BLESTEMAT

BLESTEMÁT , - Ă , blestemați , - te , adj . 1. Lovit , ajuns de blestem . 2. ( Adesea substantivat ) Cu purtări rele ; depravat , rău ,

 

BLESTEMA

BLESTEMÁ , bléstem , vb . I . Tranz . A invoca urgia divinității împotriva

 

ÎMPELIȚAT

ÎMPELIȚÁT , - Ă , împelițați , - te , adj . Afurisit , blestemat . V.

 

AFURISIT

AFURISÍT , - Ă , afurisiți , - te , s . m . și f . , adj . ( Om ) rău , ticălos , blestemat . V.

 

BLESTEMĂȚIE

BLESTEMĂȚÍE , blestemății , s . f . Purtare , faptă de om

 

DAMNABIL

DAMNÁBIL , - Ă , damnabili , - e , adj . Demn de condamnat , demn de

 

DRĂCUI

... DRĂCUÍ , drăcuiesc , vb . IV . Tranz . și refl . recipr . A ( se ) ocărî , a ( se ) înjura , a ( se ) blestema

 

JURA

... afirma , a declara ceva sub jurământ , a depune un jurământ . 2. Refl . ( Pop . ) A se afurisi , a se blestema ( pentru a întări cele afirmate ) . 3. Tranz . ( Pop . ) A ruga pe cineva cu stăruință ; a implora , a conjura ...

 

JURAT

JURÁT^2 , - Ă , jurați , - te , adj . ( Pop . ; adesea substantivat ) Blestemat , afurisit ; rău , hain . - V. jura . JURÁT^1 , jurați , s . m . ( În unele state ) Cetățean ales să ia parte la judecarea unor procese penale și uneori a unor procese civile ; jur ^

 

NECURAT

NECURÁT , - Ă , necurați , - te , adj . 1. Murdar . 2. Blestemat , spurcat ;

 

OROPSI

... 2. ( Pop . ) A izgoni , a alunga . 3. ( Înv . și reg . ) A certa , a ocărî , a blestema

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...