Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:BIFURCAȚIE, BIFURCARE, CRĂCANĂ, ÎNFURCI, ÎNFURCIT, CRĂCIT, CUJBĂ, DIHOTOMIC, GAIE, PRESURĂ ... Mai multe din DEX...

BIFURCA - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

BIFURCÁ, pers. 3 bifúrcă, vb. I. Refl. A se despărți în două ramuri, în două direcții, în două sensuri. - Din fr. bifurquer.

Sursa : DEX '98

 

BIFURCÁ vb. 1. (reg.) a se crăcăna. (Ramuri care se \~.) 2. (pop.) a se încrăci, a se înfurci. (Drumuri care se \~.)

Sursa : sinonime

 

bifurcá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. bifúrcă

Sursa : ortografic

 

A SE BIFURCÁ pers. 3 se bifúrcă intranz. (despre drumuri, cursuri de apă etc.) A se divide în două (în formă de furcă). /bifurquer

Sursa : NODEX

 

BIFURCÁ vb. refl. a se despărți în două ramuri, direcții. (< fr. bifurquer)

Sursa : neoficial

 

BIFURCÁ vb. I. refl. A se împărți în două (ca coarnele unei furci). [P.i. bifúrc. / < fr. bifurquer, cf. it. biforcare].

Sursa : neologisme

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru BIFURCA

 Rezultatele 1 - 1 din aproximativ 1 pentru BIFURCA.

George Topîrceanu - Aprilie

George Topîrceanu - Aprilie Aprilie de George Topîrceanu Baloane mari de spumă albă prin grădini (Și zarzărul, și vișinul, și perii) Stau gata să se-nalțe din tulpini Spre cerul primăverii... Caisul nostru s-a gătit la poartă Cu panglici albe, ca-n tablouri vechi, Și cu zulufi de floare la urechi, Cum astăzi nicăieri nu se mai poartă. Pe strada mare, Ies flori înalte la plimbare În rochii de sezon, ușoare, Cu toate că-i o vreme așa de schimbătoare. Ah, fetele — și mai ales cucoanele — Când vine primăvara Sunt dulci și colorate ca bomboanele! Pe cea care-a trecut o cheamă Clara, Fiindcă are Ochi albaștri tare, Și gura ei cu rouge ca de coral Surâde vertical... Un mic vârtej, copil al Neființei, De-a curmezișul străzii rătăcit, Nebun în jurul lui s-a răsucit Să-și prindă coada galbenă cu dinții. Departe, în azurul dintre nori, S-arată bifurcat pe cer Un șir subțire de cocori, O escadrilă de pe vremea lui

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru BIFURCA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 14 pentru BIFURCA.

BIFURCAȚIE

BIFURCÁȚIE , bifurcații , s . f .

 

BIFURCARE

... BIFURCÁRE , bifurcări , s . f . Faptul de a se bifurca ; ( concr . ) loc unde se bifurcă ceva ; bifurcație . - V. bifurca

 

CRĂCANĂ

CRĂCÁNĂ , crăcane , s . f . I. 1. Cracă ramificată în formă de V ; lemn sau alt obiect desfăcut la un capăt în două sau în mai multe brațe ; fiecare ramificație a unui obiect bifurcat ; crac ^2 . 2. Prăjină provenită dintr - o ramură de copac bifurcată la un capăt , folosită pentru a sprijini crengile prea încărcate de fructe , cumpăna fântânii etc . 3. Pirostrie . II. Varietate de struguri cu boabe mari , albe sau negre ; varietate de vin din astfel de struguri . [ Var . : crăcán s . n . ] - Cracă + suf . -

 

ÎNFURCI

... ÎNFURCÍ , înfúrc , vb . IV . ( Rar ) 1. Refl . A se bifurca

 

ÎNFURCIT

ÎNFURCÍT , - Ă , înfurciți , - te , adj . ( Rar ) Bifurcat . [ Var . : înfurcát , - ă adj . ] - V.

 

CRĂCIT

CRĂCÍT , - Ă , crăciți , - te , adj . ( Despre oameni ) Crăcănat ; ( despre obiecte ) bifurcat . - V.

 

CUJBĂ

CÚJBĂ , cujbe , s . f . 1. Bucată de lemn bifurcată la capăt , care se fixează în pământ sau într - un zid și de care se leagă sau se atârnă , cu un lanț , ceaunul deasupra focului . 2. ( Reg . ) Nuia bine răsucită și pârlită în foc , întrebuințată în loc de

 

DIHOTOMIC

DIHOTÓMIC , - Ă , dihotomici , - ce , adj . Care se bifurcă , se împarte în două sau din două în două . [ Var . : dicotómic , - ă

 

GAIE

GÁIE , găi , s . f . Nume dat mai multor păsări răpitoare de zi , asemănătoare cu uliul , cu ciocul coroiat , cu gheare puternice și cu coada bifurcată (

 

PRESURĂ

PRESÚRĂ^2 s . f . Cheag ( folosit la coagularea laptelui ) . PRÉSURĂ^1 , presuri , s . f . Gen de păsări ( cântătoare ) migratoare , de mărimea unei vrăbii , cu ciocul scurt și gros , cu coada lungă și bifurcată , cu spatele brun și dungat ( Emberiza ) ; pasăre care face parte din acest gen . - Et .

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...