|
||
Vezi și:FRÂNC,
ȚÂNC,
ȚÂNCĂ,
HALASTÂNCĂ,
IBÂNCĂ,
MÂNCĂCIOS,
MÂNCĂRICI,
MÂNCĂRIME,
MÂNCĂTOR,
MÂNCĂTORIE,
STÂNCĂ
... Mai multe din DEX...
AD%C3%82NC - cuvântul nu a fost găsit. Rezultate suplimentare
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru AD%C3%82NCRezultatele 1 - 10 din aproximativ 15 pentru AD%C3%82NC. FRÂNC , - Ă , frânci , - ce , s . m . și f . ( Adesea adjectival ) Nume generic dat odinioară la noi occidentalilor de origine ȚÂNC , țânci , s . m . 1. ( Fam . ; uneori depr . ) Copilaș , băiețaș . [ Var . : ( reg . ) ținc s . ȚÂNCĂ , țânce , s . f . ( Fam . ; rar ) Fetiță , copiliță . - Tânc + suf . - HALASTÂNCĂ s . f . V . IBÂNCĂ , ibânci , s . f . ( Reg . ) Pătură ( care se așterne pe spinarea cailor ) . - Et . MÂNCĂCIÓS , - OÁSĂ , mâncăcioși , - oase , adj . , s . m . și f . ( Ființă ) care mănâncă mult ( și des ) , care are mare poftă de mâncare ; ( om ) mâncău . - Mânca + suf . - MÂNCĂRÍCI s . n . ( Fam . ) MÂNCĂRÍME , mâncărimi , s . f . Senzație ( neplăcută ) provocată de anumite boli ale pielii , de o iritație trecătoare , de înțepătura unor insecte etc . și însoțită de nevoia de a se scărpina ; MÂNCĂTÓR , - OÁRE , mâncători , - oare , s . m . și f . , adj . ( Ființă ) care mănâncă ; MÂNCĂTORÍE , mâncătorii , s . f . ( Fam . ) 1. Hoție , fraudă , delapidare . 2. Intrigă , bârfeală . - Mâncător + suf . - STÂNCĂ , stânci , s . f . 1. Bloc mare de piatră ( în munți ) , de obicei cu pereții drepți și colțuroși ; stană . 2. Fig . Obstacol , dificultate mare . - Et . Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române... |